E februarie! Luna în care încep înscrierile micilor în clasa pregătitoare din viitorul an școlar.
Repet: “clasa pregătitoare” și nu “grupa pregătitoare” și nicidecum “clasa sau grupa 0”. Fac precizările acestea căci mi se pare că a trecut deja suficient timp, mai exact e al șaptelea an în care se va da un nou start. Suficient timp, spuneam, pentru a folosi corect această titulatură. Căci 0, știm cu toții, este echivalent cu nimic sau cu mulțimea vidă, pentru aceia ce sunt deja în bănci, la școală. Și cine își dorește să fie elev în “clasa nimic”?! Sau ce părinte își dorește ca cel mic să învețe în “clasa nimic”?… Adică nu va învăța nimic?! Sau doamna… doamna educatoare, învățătoare sau profesor pentru învățământul primar – căci și aici pare a fi o mare problemă cu titulatura – nu va face nimic?!
Deci, clar, în anul școlar viitor, juniorul familiei va fi elev în clasa… pre-gă-ti-toa-re! Și va face multe! E drept că nu va învăța din prima părțile de propoziție și nici împărțirea cu rest. Căci clasa aceasta e tocmai așa cum îi zice și numele: pregătitoare. Îl pregătește pentru clasa I și celelalte clase ce vor urma. Adică îi asigură spațiul în care să se familiarizeze cu noul colectiv, în care să se adapteze regulilor de la școală și programului fix. E o clasă în care jocul rămâne principalul mijloc de învățare. Doar că e un joc în care se adaugă mai multe reguli.
Deci, emoții prea mari nu ar trebui să aibă părinții în privința suficienței cunoștințelor academice pe care le deține cel mic. Căci nu va fi concurs, din prima zi, cine știe mai multe poezii, cine numără mai repede până la o sută sau cine știe deja să scrie și să citească. E timp pentru toate… dacă nu cumva s-a grăbit cineva și zis că ar fi bine să le știe… Chiar dacă s-ar putea plictisi când le va relua la școală. Și, plictisit fiind, își va pierde din răbdare…. Și pierzându-și răbdarea…. are toate șansele să uite de reguli… Iar nerespectarea lor poate duce la conflicte atât cu cei de-o seamă cât și cu cei mai mari.
Concluzionând, nu cunoștințele academice ar trebui să fie o îngrijorare. Ci atenția, autocontrolul, independența în realizarea unor sarcini mici precum îmbrăcatul și dezbrăcatul de unul singur, respectarea unor reguli noi și adaptarea la diferite situații, în care nu va fi el mereu dirijorul.
Dar până la primul clopoțel din anul școlar viitor mai este ceva timp, în care se pot regla chiar și astfel de probleme. Iar calea spre reglarea lor o puteți afla fie consultând un specialist, fie citind, fie chiar consumând în mod regulat câte o doză de educație.
Până una – alta, bine-ar fi, zic, să nu uitați că în toamnă juniorul va fi elev într-o clasă ce “pregătește” și nu în “clasa nimic”.
