Pare-se că nimic nu ne mai mulțumește! Ba vrem ,,zăpadă de trei metri și cazemate kilometri” precum refrenul Deliei, ba înclinăm aprobator la vederea jurnalelor de știri apocaliptice, ce spun că a venit ,,infernul alb”.
Că iarna nu-i ca vara, o știam cu toții de ceva vreme. Că drumarii noștri vor fi prinși de zăpadă și anul acesta nepregătiți, o anticipam și pe asta… Așa că nu mai înțeleg de ce atâta vorbărie, pe toate posturile Tv și la radio. N-ar fi mai bine să ne reamintim cum erau privite troienele ce paralizau totul, cu ceva vreme în urmă?
Pe site-ul unei cunoscute companii britanice există documentare de epocă despre România, unele datând încă din anii ’30. Mi-a atras atenția un clip-document, ,,Carnet de iarnă”, difuzat de TVR în 1969. Cu mult lirism, crainica știrilor de la acea vreme anunța că, ”Odată cu seara Anului Nou, în chip de semne bune, pe întreaga ţară s-au aşternut zăpezi bogate, nesfârşite aşternuturi de argint pentru ogoare. Ne-am trezit peste noapte împotmoliţi în frumos şi primii care au protestat împotriva acestei estetici cam abuzive au fost automobiliştii de toate mărcile (…) ostaşii şi ofiţerii în primele rânduri au pornit o bătălie veselă, dar mai ales obositoare împotriva zăpezii. Pe unde au intrat în acţiune şi motorizatele, victoriile au fost remarcabile”… Ei, spuneți și dumneavoastră! Nu se văd altfel lucrurile când sunt prezentate cu atâta simpatie de către mass-media? Parcă privești mai puțin încruntat la zăpada spulberată pe geam, la mașina înghețată pe care trebuie să o cureți dacă ai ghinionul de a fi obligat să o scoți din parcare. Totul e despre unghiul din care privești lucrurile.
Singurii care par a fi înțeles cum stă treaba sunt prefecții de județe, chemați într-o video-conferință de ministra transporturilor. Ca în jurnalul amintit de acum mai bine de 80 de ani, toți au raportat, cu permisiunea doamnei ministru, că peste tot situația este sub control. Zeci de minute irosite pentru a da raportul optimist ce semăna izbitor cu raportarea producției la hectar din vremuri de ceva timp apuse. Iar doamna ministru asculta cu răbdare și concentrare. Mi-ar fi venit să râd și mie, dacă nu aș fi știut cum stă treaba cu zăpada de afară. Apoi mi-am zis că n-am de ce să mă supăr, că prefecții or fi fost și ei iubitori ai poeziei precum crainica din anii 30 și poate și doamna ministru o fi fost și ea. Și am schimbat postul Tv, gândind că, în sfârșit, s-au întors zăpezile de altă dată. Motiv de bucurie până la urmă, de scurtă durată, ce-i drept, căci și zăpezile sunt trecătoare, ca toate pe lumea asta. Iar educația ne poate ajuta să le trecem pe toate, bune și rele. Consumată zilnic, bineînțeles!
Leave a Reply