full screen background image

Doza de educaţie: Lecții de temelie

Mă gândeam că în perioada aceasta suntem cu toții mai dispuși de a primi sugestii, dacă nu sfaturi, legate de tot ce ne poate face mai buni și de felul în care am putea face lucrurile mai bine.

Drept urmare, cred că e rost mai mult decât în alte dăți să reamintim lucrurile pe care ar fi bine să le sădim în copiii noștri în cei șase ani, cât copilăresc mai mult în prejma noastră decât a altora. Pentru a le fi mai bine în anii ce urmează. Pentru că nu e de ajuns să ne dorim copii a cât mai multe știutori, nu e de ajuns să ne dorim să fie preafericiți… mai fericiți decât am fost noi vreodată. Ci trebuie să punem temelie trainică pentru ca binele ce îl dorim să devină realitate.

Cu riscul de a mă repeta, așa cum se repetă colindele în fiecare Ajun de Crăciun, îndrăznesc să vă reamintesc câteva din lucrurile ce ar putea duce la fericirea adevărată a viitorilor adulți. Pe unele le învață din zbor, experimentându-le alături de noi, pe altele le învață în timp îndelungat, fără însă a avea părintele manual de predare.

Toate aceste lucruri sunt legate de iubire. Iubirea de aproape și nu doar de noi. Aceea despre care face zicere și scrisoarea adresată Corintenilor.

Să-i învățăm pe cei mici în primul rând răbdarea. Nu cea fără limite, cu capul plecat în așteptare, ci cea care conduce mai apoi spre perseverență.

Să-i învățăm să se bucure de ceea ce au, luptând pentru a avea mai mult. Bucuria aceasta îi va ajuta să nu privească spre cei din jur cu invidie. Pentru că invidia imobilizează, făcând imposibilă creșterea.

Să-i învățăm bunătatea. Acea bunătate care te îndeamnă să-l ajuți pe celălalt oricând ești capabil să o faci, fără a aștepta ceva la schimb. Pentru că am convingerea că adevărata bunătate nu e nicicând o monedă de schimb.

Să-i învățăm pe cei mici autocontrolul. E unul dintre cele mai grele lucruri de învățat. Eu una mă recunosc deficitară la acest capitol. Pentru că pot să fiu răbdătoare mai ales dacă am lângă mine o tabletă de ciocolată pe care să o termin, mă pot bucura de ceea ce am fără pic de invidie față de alții, dar uneori prea sincer și zgomotos pentru restul Universului, iar uneori pot fi atât de bun cu realitățile celorlalți încât să risc să uit de propria realitate.
Recapitulare: răbdare, fără invidie, bunătate și cât mai mult autocontrol.

Adăugați și mult optimism. Acesta e molipsitor și se prinde din zbor.

prof. Maria Adriana Nichitean

 

 

Citeşte şi: https://vivafm.ro/2022/12/08/dde-decembrie-cu-oboseli-personalizate/

comments

comments




Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza