Doza de educaţie (DDE) – Zilele trecute s-a nimerit să citesc una dintre postările lui Pătraru. În caz că nu știți cine este, am să vă spun că realizează o emisiune difuzată după ora 22, pe un post național, în care îi ia la rând pe toți politicienii și le săpunește toate derapajele de peste zi, cu un umor care mie îmi place. Mai bate și el uneori câmpii, dar asta se întâmplă mult mai rar decât vezi la alte emisiuni difuzate la ore de vârf, în care realizatorii tv și invitații lor fac judecăți de valoare în propoziții în care acordul subiectului cu predicatul este un efort semnificativ.
Spuneam despre o postare în care vorbește despre școală, mai exact despre o profesoară care i-a ținut în picioare toată ora pe doi dintre elevii care au intrat în sala de clasă după dumneaei, deși clopoțelul încă nu sunase. În prima săptămână de școală, prima întâlnire, prima oră la acea disciplină din anul școlar. Ca să știe needucații de liceeni cum stă treaba la ora dumneaei încă de la început: “înainte de ora dumneaei nu există pauză”.
Normal că îți iei foc ca părinte, la auzul unei astfel de pățanii, cu oricât de mult respect față de școală și profesori ai fi crescut în anii dinainte sau de după 89. Îți iei foc și nu te abții în a face publică lipsa de respect a profesorului, dublată de plăcerea de a umili elevii. Pentru că despre asta e vorba într-o astfel de situație și nicidecum despre reguli ce trebuie respectate într-o școală pentru o bună conviețuire. Admițând că elevii au greșit intrând după profesor și chiar după sunetul soneriei, atitudinea profesorului chiar nu e acceptabilă. Pentru că e bine știut și des experimentat: atunci când de la prima întâlnire iei la tocat cele mai puțin bine făcute, abuzând de superioritatea pe care ți-o dă statutul de profesor în fața elevului, lucrurile chiar n-au cum să meargă bine de-a lungul întregului an școlar de acum în colo.
Știu că vor gândi vreo câțiva că iar vina pică pe nedrept pe bietul profesor care e umilit de toți, de la copil la Ministru Educației. Dar nu e chiar așa! Vina pică pe el, de data aceasta pe drept, pentru că respectul nu îl capeți cu forța, nu îl capeți dovedindu-ți frustrările și nici nu îl menții dând ordine unor adolescenți. E greu de obținut respectul și-ar fi multe de scris despre asta. Dar ce e mai trist e că unii dintre profesori nici nu și-l doresc. Pentru ei e de ajuns ca elevului să-i fie frică de el și atât.
Mai știu și eu vreo doi profesori, străluciți în ceea ce privește cunoștințele pe care le dețin la disciplina pe care o predau, dar care sunt varză când vine vorba de a-i învăța și pe alții parte din ce știu. Și care își ascund frustrarea cauzată de această neputință în instaurarea fricii la orele lor. La care musca nu trebuie să se audă, elevul nu trebuie să întârzie și în niciun caz să aibă vreo opinie personală. Profesori care și-n cancelarie sunt la fel de vocali și-și iau la întrebări colegii diriginți sau colegii părinți de elevi, în public, despre lipsa educației celor din bănci.
Chiar cred că astfel de profesori trebuie sancționați și în particular și în public, măcar de dragul celorlalți profesori, care știu să-și câștige liniștea și interesul elevilor la ore prin alte modalități, ce țin chiar de respect.
prof. Maria Adriana Nichitean
Citeşte şi: https://vivafm.ro/2022/09/12/doza-de-educatie-predata-acasa/
