Nu v-ați revăzut de ceva timp profesorii, pentru că n-ați mai avut ocazia să dați pe la școală? Dacă dorul vă dă ghes și în drumul spre serviciu treceți pe lângă sediul Inspectoratului Județean de Poliție, puteți face o haltă. Teoretic, probabilitatea este foarte mare de a-i întâlni zilele acestea în locația menționată. Pentru că, începând din acest an școlar, profesorii și alte categorii profesionale care lucrează cu categorii de risc (copii, persoane în vârstă sau cu dizabilități, etc) sunt obligați prin lege să dea pe la poliție. Și asta pentru a obține “certificatul de integritate comportamentală”.
Până a citi legea, când am aflat prima dată despre acest certificat, denumirea lui m-a făcut să zâmbesc nițel amar. La cât tam-tam s-a făcut pe diferite teme (pe drept cuvânt, de câteva ori), m-am gândit că integritatea comportamentală se referă, în cazul profesorilor, la buchetele de flori de la început de an, la meditațiile nedeclarate, la atențiile pe care le acceptă de sărbători, iar în cazul medicilor, la plicurile pe care le lasă să alunece în buzunarul halatului imaculat.
Și-am zis că-i groasă treaba, căci va fi nevoie prin școli și spitale de și mai multe camere de luat vederi, decât sunt deja. Deci, investiție de bani și timp, nu glumă! “Noroc” că legiuitorii au limitat lipsa de integritatea comportamentală la infracțiunile sexuale, căci altfel puteai crede că va porni vânătoarea pe camere în depistarea integrității sau lipsei ei.
Deci, nu va fi nevoie de camere de luat vederi ci…. de o altă pădure. O pădure umbroasă din Bucovina, pe care să o defrișăm pentru tipărirea certificatelor. Pentru că integritatea comportamentală, chiar și atât de subțire cum e prevăzută în lege, e necesară cam în toate meseriile care presupun relații interumane.
Dacă mă gândesc bine, de integritate comportamentală trebuie să dea dovadă și doamna vânzătoare de la magazinul non-stop din colțul străzii, de unde zilnic puștiul vecinei își cumpără acadele, și domnișoara aceea simpatică care îi supraveghează pe copiii uitați în spațiile de joacă de părinții plecați la shopping, chiar și clownul de la petreceri, de a cărui sinceritate din zâmbet te poți îndoi ușor, chiar și fără ca el să aibă vreo vină.
Nu contest necesitatea existenței unui registru cu ce cei care au apucături primitive. Însă, primitiv mi se pare și modul în care mii de angajați, profesori sau nu, vor fi nevoiți să stea la cozi la ghișee, de două ori pe an, pentru a obține dovada că sunt “integri comportamental”.
În secolul tehnologiei, angajatul român mai stă la o coadă pentru un petic de hârtie, în care, ce-i drept, e o informative vitală. Degeaba există internet, degeaba birourile sunt pline de calculatoare, degeaba spunem că orice informație e la un click distanță. Pentru unii e mai simplu să plimbăm integritatea comportamentală pe drumuri.
