Vorbeam, cu ceva vreme în urmă, despre temele pentru acasă. Acelea ce i-au făcut pe cei din Ministerul Educației să le reamintească profesorilor că trebuie formulate diferențiat, astfel încât efectuarea lor să nu ia elevului de clasa I mai mult de jumătate de oră, iar celui mai mare mai mult de două ore.
Limitarea aceasta în privința timpului ne face parcă să ne vină înima la loc. O jumătate de oră la cei mici și două la cei mai mari, pare a nu fi o gaură prea mare în timpul de joacă. Unde mai pui că nu strică să exersezi acasă puțin ceea ce ai învățat în clasă, să aplici teoria în exerciții, astfel încât să fii convins că ai înțeles bine ce s-a predat.
Și gândul că e doar pentru scurt timp face să pară mai simplu să renunți la televizor, calculator sau orice altceva ar putea să te disturbe de la tema pentru acasă. Te concentrezi doar pe ea, pentru că știi că asta ar putea scurta timpul petrecut în fața caietului și a manualului. Și chiar dacă spațiul școlii e cel care te face să te gândești la învățătură, în timp ce camera de acasă e cea care te face să te gândești la relaxare, o faci și pe asta, ca să nu te mai bată la cap cei mari ai familiei.
Deci, vorbeam despre atitudinea pe care ar putea să o aibă elevii față de temele pentru acasă, în cazul în care s-ar respecta recomandările Ordinului de Ministru, legat de timpul de rezolvare a lor.
Dar, ce te faci dacă, din diferite motive, în clasa pregătitoare, cei mici primesc teme, deși nu sunt permise, dacă temele durează mult mai mult de cele 2 ore sau jumătatea de oră? Te ia durerea de cap, cum spuneam.
Care ar putea fi motivele? Sunt din cele mai diverse, iar cauza nu este numai pierderea noțiunii timpului de către profesori, care la gimnaziu fiind, n-au timp să se consulte și să adune timpii alocați fiecărei materii acasă, de către elev, într-o singură zi. Se adaugă și părinții. Cei care consideră, mai ales în clasele mai mici, când concentrarea e mai mare pe rezultatele elevului, că temele multe sunt mai bune. Antrenează viitori campioni. Iar doamna învățătoare care dă teme puține se mulțumește cu puțin. Cât despre teme diferențiate, nici nu poate fi vorba! “Cum adică? Al meu e mai prost decât al vecinei? De ce să aibă mai puțin sau mai simplu. E discriminat. Clar!”.
Cam așa stă treaba cu temele pentru acasă. Greu de găsit măsura care să mulțumească, atunci când vine vorba de ele. Căutând măsura potrivită, să mai consumăm o doză de educație!
