Septembrie fiind, se fac statistici și analize despre câți bani cheltuie părinții de la noi pe rechizitele școlarilor mai mici și mai mari. Aud că suntem în top cu cele unsprezece procente din salariu pe o lună, investite în startul începutului de an școlar. Normal că unii se uită cu invidie spre părinții din Elveția care cheltuie doar 3% din bugetul lunar al familiei pentru rechizitele elevului, neavând însă timp să-i compătimească pe părinții nigerieni, care cheltuie 54% din venitul lui septembrie și nici chiar pe cei de mai aproape, din Republica Moldova, care investesc 34% din salariul mediu lunar în același scop.
Dacă ai analiza superficial cifrele, ai spune că cei mai puțin dotați financiar sunt și cei dispuși să cheltuie mai mult pentru educația copiilor. De fapt, nu e vorba de dispoziția părinților, ci de banii pe care statul nu îi alocă educației și pe care părinții îi compensează.
Mă întrebam, însă, cum o fi prima zi de școală în Elveția în ceea ce privește florile. Or fi și acolo buchetele la fel de uriașe ca pe la noi, amărâții de români care suntem nevoiți să adunăm la zecimea cheltuită din salariu pe rechizite, câteva procente bune în plus pentru flori? Sau o fi chiar așa cum am citit pe un site de socializare, într-o postare, în care o mămică de-a noastră povestea cum și-a condus copilul în prima zi de școală într-o țară vecină Elveției și a constatat că e singura purtătoare de flori?… Or fi elevețienii ăștia atât de zgârciți, încât din restul de 97 de procente să nu-și dorească să ducă măcar o floare la școală? La noi, din toată sărăcia, nu e copil care să nu poarte în brațe buchetul de flori spre școală, în prima zi.
Mie, una, îmi place obiceiul acesta al românului cu florile, pentru că e semn de prețuire, atunci când le oferi. Mă întreb însă dacă gestul nu își schimbă motivația în prima zi de școală. Pentru că nu înțeleg de ce trebuie să fie un buchet uriaș și nu doar o floare. De ce ghivece, ambalaje, cutii sofisticate și nu… doar o floare? Și cred că, de fapt, nu mai este despre un gest de prețuire, ci este doar concursul din prima zi de școală… a cui buchet e mai mare sau sofisticat.
Și ceea ce ar putea să-i întristeze pe părinții prea preocupați de acest aspect, e faptul că profesorul, încărcat de flori, nici nu și-a propus vreodată să facă un clasament al buchetelor primite. Singurii care fac clasamentele sunt tot părinții, nemulțumiți de cât de mult sunt nevoiți a investi în rechizite, dar satisfăcuți de locul fruntaș în topul neoficial al banilor investiți pe flori, în prima zi de școală. Fruntași fiind, să sune clopoțelul cu bucurie!
