Știrea aceasta cu topul școlilor din România ce au grupul sanitar în curte și locul fruntaș pe care îl ocupă județul Suceava în acest top – nu tocmai de laudă, mi-a amintit de primii mei ani de activitate în învățământ. Dincolo de faptul că utilizarea toaletei presupunea o plimbare prin natură până la locul cu pricina – uneori anevoioasă pe poteca ce tăia nămeții de zăpadă, alteori relaxantă, căci era în cântec de păsărele și prin iarbă proaspăt cosită – părea mult mai sigură din punctul de vedere al igieniei. Toaletele turcești te scuteau de efortul de a te cățăra pe vasul toaletei, cum aud că o fac astăzi elevii prin școli din buricul târgului nostru.
E rușinos, ce-i drept, că, la “159 de ani de la Unirea Principatelor Române, avem 2.418 unități școlare cu grupurile sanitare în exterior”, după cum afirma pe o rețea de socializare fostul ministru, domnul Liviu Pop. Dar și mai rușinos este faptul că nici în școlile ce au primit autorizație sanitară de funcționare din județul nostru, ce reprezintă cam o treime din total, toaletele nu sunt un spațiu prea sigur pentru sănătatea copiilor.
Hârtia igienică lipsește cu desăvârșire, săpunul este și el un accesoriu de lux, iar ușile și pereții toaletelor sunt uneori un loc mult mai agreat de elevi pentru a-și expune cunoștințele, decât tablele mai mult sau mai puțin inteligente din sălile de clasă.
Și mă întreb cine o fi de vină… Cei ce alocă fonduri școlilor pentru astfel de investiții? Cei ce drămuiesc banii pe care îi primesc în școală neinspirat în această privință? Cei ce au în fișa postului responsabilitatea de a întreține curățenia în aceste locuri? Poate profesorii care, predând suma lui Gauss sau părțile de propoziție, nu-și fac puțin timp și pentru educație sanitară. Sau poate părinții care le reamintesc copiilor mai rar că e musai să se existe curățenia în astfel de spații, dar ea nu doar se face de unii, ci se și menține de către ceilalți.
A căuta vinovați nu e tocmai productiv. Cu adevărat eficient ar fi să găsim soluții pentru rezolvarea acestei probleme. Primul pas e făcut prin identificarea și afirmarea publică a ei. Următorul ar putea fi căutarea împreună, de către toți cei ce au legătură cu școala, a unei soluții pe termen lung. Și cum avem cu toții legătură cu școala, într-un fel sau altul, ideile ar trebui să fie numeroase. Toate spre curățenie în școală și în gând. Educația e de folos și în acest subiect, indiferent de doză.
