Zi de sărbătoare, cea de 24 Ianuarie. Sărbătoare legală, una din cele 14 ale anului 2017. Timp liber pentru a sărbători cum se cuvine Unirea Mică. Pentru că o astfel de sărbătoare legală, datorată marcării unui moment de importanță istorică, ar trebui să fie ocupată de un timp de aduceri aminte de prin filele istoriei. Cel puțin în logica zilelor libere. Avem zile libere de Crăciun, Paște, An Nou, pentru a păstra tradițiile, pentru a ne reuni familiile, acolo unde este cazul. Deci, pe 24 Ianuarie ar fi timp liber pentru a sărbători Unirea Principatelor Române. Teoretic. Pentru că nimeni nu-și invită rudele de departe sau prietenii la masă pentru a ciocni un pahar în cinstea Unirii. Iar dacă s-ar realiza vreo statistică legat de cât de mulți români participă în această zi la evenimente legate de sărbătoarea Unirii Mici, cred că numărul ar fi unul deloc semnificativ.
Impresia mea este că Ziua Unirii liberă de serviciu nu este un plus în creșterea sentimentului de patriotism, a sentimentului de coeziune națională sau în sporirea cunoștințelor de istorie, așa cum ar fi de dorit dacă vrem să creștem ca nație. Nici măcar un plus în eficiența la locul de muncă, a doua zi după. E doar un pretext pentru o nouă zi liberă de serviciu… Se poate să greșesc. Dar știu că în alți ani, zi lucrătoare fiind, în toate școlile se organizau activități în care elevii aflau despre semnificația acestei zile, se prindeau în horă, puneau în scenă tot felul de dramatizări ce îi aveau ca personaje pe Moș Ion Roată sau pe Cuza Vodă. Și, vrând-nevrând, mai aflau câte ceva despre semnificația acestei zile. O să spuneți că ce îi împiedică pe profesori să facă aceste lucruri în alte zile. Și eu vă pot răspunde că… timpul. Au fost deja atât de multe zile libere, cu voie sau de nevoie (din cauza vremii nefavorabile), încât, pe final de semestru fiind, nu știu cum să alerge mai repede să poată recupera orele pierdute. Și oricât de abil ai fi în planificare și predare, parcă rămâi fără resurse când vine vorba să iei din timpul liber pentru a face și altceva. Unde mai pui că înseamnă să iei și din timpul liber al copiilor. Care sunt mai puțin dispuși decât adulții la astfel de renunțări. Iar dacă nu marchezi ziua Unirii pe 24 Ianuarie, e ca și cum ai sărbători Paștele după 4 zile. Unde mai pui că și ziua de 23 ianuarie a fost și ea declarată liberă de către guvernanți, căci n-au văzut rostul fragmentării muncii bugetarilor. Liberă nu ca un preambul la sărbătoarea Unirii, ci liberă de dragul continuității.
Să nu înțelegeți acum că sunt un adversar al zilelor libere. Că sunt nerăbdătoare în fiecare zi de luni pentru a reîncepe munca. Dar cred că zilele libere ar trebui date și respectate pe măsura semnficației lor. Fără alte zile libere suplimentare, punți de legătură cu weekendul, ce trebuie apoi musai recuperate când și cum vor tot guvernanții, deși conștienți de lipsa de eficiență a angajaților ce vin să muncească în recuperări sâmbăta.
Zi frumoasă să aveți! Liberă de serviciu, stres, dar nu și de educație!
Leave a Reply