Tot lecturând diferite scrieri, am dat peste un articol în care o viitoare mămică de fată a realizat un plan în 15 pași pentru a asigura fericirea fetei pe care și-o dorește. 15 pași spre fericire.
Puțini? Mulți? Dumneavoastră decideți.
Mi s-a părut interesant și demn de a fi luat în seamă, chiar dacă drumul era imaginat de cineva ce încă nu avea copii. Căci era trasat de pe poziția cuiva ce ține cont de experiențele de viață trăite și de ceea ce a învățat de la propria mamă.
Și cum spuneam, nu cu multă vreme în urmă, n-ar fi rău ca noi, părinții, să ascultăm și ce au de zis cei ce nu sunt încă părinți. A fi părinte nu ne așază la înălțimea celui ce le știe pe toate foarte bine. Și mi-a părut interesant, deși fericirea nimănui nu e garantată de niciun plan din lume. E bine totuși să ne propunem să ne apropiem cât mai mult de ea.
Cred că drumul spre fericire al copiilor noștri este anevoios. Și depinde mult de oamenii pe care-i întâlnesc, de câte ori li se întâmplă să se abată de pe el căutând scurtături ce pot fi periculoase, de câte obstacole sunt nevoiți să depășească. Dar nu e rău să întâlnească în acest parcurs câteva indicatoare care să-i îndrume, chiar dacă traseul în cele din urmă tot ei și-l stabilesc. Și-am să fac zicere câtorva dintre pașii ce pot ușura drumul, în speranța că v-ar putea fi de folos.
Învățați-vă copiii să se evalueze după punctele lor forte și niciodată după cele slabe. Să păstreze cât mai mult în amintire evenimentele frumoase ale vieții și oamenii care i-au făcut să zâmbească. Fiind pozitivi, vor reuși mult mai multe!
Orice eșec este o oportunitate de a învăța mai multe și nu o barieră în cele pe care și le propun!
În viața nu e musai să se străduiască mereu pentru a le ieși toate ca la carte. Uneori lucrurile se pot întâmpla așa cum își doresc pentru că trebuie să se întâmple! Să-și păstreaze, deci, energia pentru lucrurile cu adevărat importante!
Să învețe să spună NU! Întâmplărilor și oamenilor ce o merită. E semn că se respectă pe ei înșiși.
Să accepte că există oameni ce au convingeri diferite de ale lor. Să nu-i judece, să nu-i încadreze. Dacă am fi cu toții la fel, de la cine am mai învăța?
Să nu se gândească niciodată că totul s-a sfârșit. Experiențele dificile par de nesuportat pe moment. Dar nimic nu este absolut. Fiecare respingere, despărțire sau moment mai greu, poate fi de fapt un nou început. Unul mai bun.
Sunt doar câteva dintre principiile cu care v-ați putea ghida copiii spre o viață fericită. Căci noi suntem cei care punem bazele unei gândiri pozitive, unei stime de sine crescută, capacității de a-și asuma greșelile și de a învăța din ele.
Fiecare dintre noi urmăm un drum care ni se pare uneori mai greu decât al altora. Depinde însă de felul în care alegem să-l parcurgem. Iar părinții sunt cei care vor da cu siguranță mâna de ajutor, de cele mai multe ori, când este necesar. E important, însă, așa cum vă spun de fiecare dată, să nu uităm să ne administrăm și doza zilnică de educație.
Leave a Reply