Bun găsit, dragilor!
Citeam undeva despre faptul că mulți dintre noi vorbim foarte puțin despre emoții. Aș completa eu că, de fapt, vorbim prea puțin despre emoțiile personale. Căci, despre emoțiile pe care le vedem manifestate de alții vorbim cu relaxare, uneori cu ironie și amuzament, și poate uneori cu tristețe.
Și cred că vorbim atât de puțin despre emoțiile noastre pentru că nimănui nu-i place să recunoască faptul că uneori e slab și vulnerabil. Căci, emoțiile cu asta le asociem. Și-atunci, le ascundem adânc, să știm doar noi despre ele. Și-i învățăm fără să vrem și pe copii să facă la fel. Iar cei mici, dacă în primii ani de existență sunt vitrine deschise în care etalează teama, tristețea sau dezamăgirea, odată cu trecerea anilor învață și ei să le ascundă de ochii celorlalți. Mai ales că aud adesea în jur că e bine să nu se lase afectați de emoții, că e musai să le facă față sau să le depășească. Doar că nu aud la fel de des și cum să facă asta.
Drept pentru care, mă gândeam că n-ar fi rău să facem un exercițiu, fie pentru noi înșine, fie pentru copiii noștri, prin care să facem primii pași spre învățarea a cum să trăim mai bine cu emoțiile personale. Adică, să le acceptăm și să le integrăm ca parte firească a existenței noastre.
Un prim pas ar fi să conștientizăm, sau în cazul celor mici să le explicăm, cât de important este să-și poată identifica și exprima emoțiile. Fără teama că ceilalți ar putea râde de ele. Pentru că râsul celorlalți ascunde de fapt aceeași teamă de vulnerabilitate. Să facem o listă a lucrurilor ce ne provoacă teamă și cum ne influențează acestea viața. Apoi, să facem o listă cu lucruri pe care le-am putea face pentru a înfrunta emoțiile. Soluțiile sunt uneori simple, alteori complicate, dar există.
Mai simplu spus, știți cum stă treaba cu emoțiile? E ca atunci când ți-e teamă de câini. Și întâlnindu-te cu unul pe stradă, ce mârâie la tine amenințător, alegi să fugi. De cele mai multe ori, nu vei scăpa de el. Ai însă mai multe șanse dacă-ți exprimi teama și oamenii din jur vor reacționa ajutându-te, sau cauți alte soluții decât fuga.
Ideea e simplă! Cu toții avem emoții. Pozitive și negative. Iar, dacă alegem ca cele negative să nu ne copleșească, trebuie să le recunoaștem, să le acceptăm existența și să căutăm soluții care să le atenueze. Și același lucru să-i învățăm și pe copii.
Ție de ce ți-e teamă? Mie mi-e teamă de nesinceritatea celorlalți. Plec în căutare de rezolvări, înarmată și cu o doză de educație.
