Doza de educaţie (DDE) – În cele din urmă domnul Cîmpeanu a demisionat. Nu i-a cerut-o președintele, pentru că s-o fi gândit că unde e loc de unul, încape și al doilea plagiator. Și-a formulat demisia aparent singur, din proprie inițiativă, declarată pe Facebook. Și de data asta dus este… Pentru că în ciuda faptului că nu e prima data când pleacă din fruntea ministerului (căci a mai fost în fruntea Educației de vreo câteva ori), cu siguranță e prima dată când nu se va mai întoarce.
Iar a rămas Ministerul Educației fără stăpân pentru o vreme. Scurtă ce-i drept. Mult mai scurtă decât vremea de petrecut în așteptare de România, până să-și primească certificatul cu titulatura de „educată”.
Legat de demisia fostului ministru… unii au zis că e cazul să ne scoatem pălăria în fața celui care a avut curajul de a demisiona, cu speranța că va fi exemplu și pentru alții. Vă dați seama?! A ajuns un act de curaj și demn de aplauze renunțarea la o funcție la care nici măcar nu trebuia să aspiri, ținând cont de istoricul personal. Chiar și așa… domnul fost ministru în repetate rânduri culmea, nu a invocat plagiatul în formularea demisiei lui. A spus că demisionează doar pentru că din ce în ce mai mulți nu-l lasă să-și ducă la capăt proiectele.
Dacă stăm mai bine să ne gândim nici nu puteam avea prea multe așteptări în această privință din partea domnului Cîmpeanu. Amintiți-vă! Dumnealui a fost cel care a inițiat în 2014 controversata „ordonanță a amnistierii plagiatorilor”. Cea prin care cel care a plagiat scapă basma curată dacă renunță la titlul obținut în urma plagiatului. Amintiți-vă apoi și că un an mai târziu, aflat în fotoliu aceluiași minister emitea un comunicat prin care infirma suspiciunea că domnul Oprea, Ministrul Internelor, ar fi plagiat. Până la urmă însă plagiatul a fost dovedit. Despre viteza cu care a sărit dintr-un partid în altul, în funcție de vremuri, nu mai are sens să ne aminitm și să vorbim…
Ideea este că n-ai cum să apreciezi moralitatea demisiei tardive a dumnealui. Poți doar să te bucuri că s-a întâmplat. Și să te întristezi apoi gândind la ce se va întâmpla pe mai departe la minister. Oare și noului ministru politicul îi sufocă educația? Ce se va întâmpla cu prea controversatele schimbări propuse Legii Educației? Va mai fi acest doamna ministru să fie sufficient de lucidă? Îmi fac griji în această privință pornind de la ideea că este greu să iei decizii înțelepte atunci când nevoile de la baza piramidei nu sunt satisfăcute.E greu să mai gândești spre educație articulat sub presiunea frigului din școli anunțat, a lipsei mesei calde și multe alte frustrări ce se vor acumula în timp scurt.
Singura speranță și așteptare legată de educație rămâne tot în mâna profesorilor. Pe care sper să-i țină concentrarea în activitatea cu elevii, indiferent de câte distrageri vor avea parte de la foști și viitori miniștri.
prof. Maria Adriana Nichitean
