Preocuparea lunii aprilie la nivelul Educației românești este legată de modalitatea de evaluare în școală, începând cu viitorul an școlar.
Elevii au cerut evaluare standardizată, profesorii spun că nu-și are rostul, mulți că tezele își aveau locul bine stabilit…
E o polemică destul de vizibilă în spațiile online pe această temă, uneori cu derapaje, alteori cu argumente destul de serioase pro și contra.
Doar că mie mi se pare doar polemică care, așa cum au fost multe altele până acum, e doar un exercițiu de dezbatere pentru mai tineri sau cei cu mai multă experiență, senzația fiind că decizia a cam fost luată, chiar înainte de a începe luna…
Oricum, nimeni nu se mai miră nici de lucruri care sunt pietrificate în învățământul nostru, nici de cele care se schimbă cu prea multă ușurință de la o zi la alta.
Singurul lucru pe care-l putem face cu certitudine cei mai mulți dintre noi este să privim de pe margine.
Și eventual să dăm puțin din gură fără să ne bage nimeni în seamă legat de cele ce se vor petrece privitor la evaluarea în preuniversitar.
Spuneam despre lucruri care nu se schimbă de ani buni în educație.
De fapt aceleași lucruri nu se schimbă nici la nivel de societate.
Sunt imobile în mentalitatea multora, și toate legate de evaluare.
Unul este și acela de a asocia musai un rezultat mai slab cu incompetența celui care l-a obținut, cu lenea sau prostia. Fără să se mai țină cont prea mult de progres, chiar și mic.
Încurajăm la nivel declarativ persoanele din jurul nostru să se compare doar cu ele însele, cu performanțele anterioare, spre a deveni mai bune decât cele de ieri, dar primul lucru spre care privim este locul pe care îl ocupă în ierarhia clasei, a organizației din care face parte, la locul pe care îl ocupă în societate.
Încadrăm succesul doar în segmentul acela ce însumează rezultatele de 9 și de 10.
Nu știm să valorizăm progresul în învățare și nici să gestionăm lipsa de progres.
Lucrurile acestea sunt pietrificate de ani buni și nu știu ce schimbări de sistem, în societate ar putea determina și o schimbare de mentalitate…
Aștept cu nerăbdare decizia de la finalul acestei luni.
M-aș bucura să putem constata un progres în privința existenței unei viziuni coerente și eficiente, dar mi-e teamă că tot ceea ce vom putea consemna va semăna cu cele întâmplate și până acum.
Nu doar lipsa progresului, ci chiar regresul.
prof. Maria Adriana Nichitean
https://vivafm.ro/2022/04/18/doza-de-educatie-istoria-prin-tufis/
