Zilele trecute, am participat, la universitatea din Suceava, la o întâlnire cu domnul Andrei Marga (foto), profesor universitar, fost ministru de externe și fost ministru al educației, laureat al premiului Herder în anul 2005 – premiu care se acordă unor personalități marcante ale culturilor est și sud-est europene, care au adus contribuții semnificative atât culturii proprii cât și culturii Europei.
A făcut domnia-sa o analiză a educației românești, menționând câteva dintre erorile făcute și care se fac în continuare și sugerând câteva soluții. Puțin neinspirată ziua și ora evenimentului, pentru mulți dintre participanții care se aflau la finalul unei săptămâni foarte încărcate și agitate. Cu toate acestea, spusele domnului Marga au stârnit interesul celor care, deși copleșiți de căldura din aula universității, nu au cedat tentației maxime de a ațipi pe fondul asigurat de discursul lui.
Eu, una, chiar mi-am notat câteva dintre remarcile care mi s-au părut foarte intersante, cu gândul de a le împărtăși cu dumneavoastră, cei care nu ați fost prezenți.
Vă vorbeam zilele trecute despre apetitul părinților de absolvenți de liceu de la noi pentru facultate. Mulți părinți îi împing pe băncile universitare deși nu au credința că absolvirea facultății îi va pregăti mai mult pentru viață, că le va asigura un loc de muncă. Doar așa… să le ocupe încă nițel timpul și să aibă hârtia la mână. Cine știe? Poate va fi de folos… Și pentru că sunt mulți care gândesc așa, există cerere mare la noi pentru universități. Existând cerere, există și ofertă. În cantitate mare. Că așa-i la noi… cantitate, nu calitate.
A afirmat domnul Andrei Marga că, în țările dezvoltate, există cu aproximație o universitate la un milion de locuitori. Și că aceste universități sunt finanțate corespunzător, oferind o educație de calitate și dau societății absolvenți bine pregătiți. Și a mai spus că la noi sunt prea multe universități. Mi-am zis că o fi cârcotaș domnul profesor și că vrea să nu aibă concurență prea mare pentru universitatea clujeană în care muncește. Așa că am dat o căutare pe net a ofertelor instituțiilor universitare. Și ce să vezi?! La cele optsprezece milioane de locuitori ai României, există 49 de universități publice și nu mai puțin de 50 de universități private. Chiar dacă ar fi să înjumătățesc numărul de universități de la noi, tot ar fi prea mult. Cantitate, cum spuneam, nu calitate.
Și atunci, de ce să ne mai mirăm că absolventul de universitate de la noi e barman, contabil, manichiurist sau ghid turistic. Cu tot respectul pentru aceste meserii, de care cu toții avem nevoie, nu cred că le-au fost foarte utile cele învățate în facultate. Iar statul chiar nu e responsabil pentru a asigura un loc de muncă adecvat diplomei obținute.
Concluzionând, cred și eu că, atunci când vom scădea numărul și vom ajunge la 20 de universități cu învățământ de calitate, vom putea spera să avem mai mulți oameni bine pregătiți în toate domeniile. E drept că vor fi mai puține hârtii de îngroșat portofolii personale și… portofelele universităților.
