Am auzit în acest început de toamnă atâtea discuții despre cât cheltuie românii pentru rechizitele elevilor familiei, încât am fost convinsă că mare parte din bugetul acestei luni în regăsim prin ghiozdane. Se pare însă că nu este așa! Un studiu în rândul românilor a relevat că mai mult de jumătate din banii lunii septembrie îi găsim în buzunarele celor ce vând legume și fructe.
Chiar așa! Românul nu și-a pierdut bunul obicei de a umple cămările și congelatoarele cu tot felul de bunătăți preparate după rețetele bunicii, bunătăți de consumat la iarnă. Zacuscă, gemuri, suc de roșii, tot felul de legume, compoturi, se așază pe rafturile gospodinelor. Și asta nu de teamă că nu vor găsi legumele și fructele proaspete prin supermarketuri, ci din dorința de a consuma ceva sănătos, gătit în casă, ca la mama în vremea copilăriei. Drept urmare, se face lista lungă, se dă soțului bun negociator și se merge musai la piață, căci e nevoie de produse sănătoase, de țară.
La intrarea în piață chiar ai sentimentul că ai intrat în paradisul sănătății. Sumedenie de culori și arome. Încântare maximă pentru simțuri! Ardeii roșii și galbeni strălucesc în soarele tomnatic, asemenea pantofii lăcuiți ai doamnelor, merele și perele multicolore stau aliniate precum mărgelele pe șiragurile purtate la gâtul gospodinelor în zi de sărbătoare. Cartofii și morcovii nu sunt nici ei mai prejos, spălați, aliniați și fără niciun cusur.
Doar pe un colț de tabară, în dreptul unei bătrîne zărești parcă mai puțină simetrie. S-a străduit și ea să clădească o grămăjoară de cartofi piramidal, și-n cele din urmă i-a ieșit. E drept că a fost mult mai greu, căci cartofii ei nu sunt toți de aceeași dimensiune, ca ai vecinei, mai au pe alocuri imperfecțiuni. Mai greu i-a fost cu merele, care deși destul de frumușele, mai lăsau să se vadă o pată, o crăpătură, trecerea vreunei gânganii prin preajmă. De morcovi, nici nu mai spune… Privește doar cu jind la cei așezați pe taraba vecină, toți parcă trași la xerox, mari și ușor de curățat de tinerele gospodine. Dacă n-ar fi auzit unele vorbe printre vecinii mai tineri, n-ar înțelege cum s-a adunat toată perfecțiunea din lumea fructelor și legumelor, pe taraba vecină… Ar striga în gura mare că vecinul de tarabă abia a venit în piață, cu saci ce semănau prea bine cu cei de la supermarket. Și că merele de Fălticeni au călătorit întâi prin Polonia, tratate să nu-și piardă frumusețea, precum doamnele trecute de 40, că și cartofii au văzut țări străine, așa cum au făcut-o mai toate de pe taraba alăturată. Doar ea nu mai apucă să călătorească nici până în județul vecin, de prea multă grijă să aibă ce vinde în piață toamna.
O fetiță o privește lung și-ntinde mâna spre un măr micuț. Bătrâna i-l oferă cu dărnicie, dar la vederea găurii din măr fetița îl scapă. Mama îl ridică, îl așază cu dispreț în fața bătrânei și-apoi își trage fetița spre taraba vecină, unde merele îți promit că nu te vor dezamăgi, exact ca în reclama cu pasta de dinți. Iar tata umple sacoșele cu perfecțiuni colorate, toate “bio”, căci sunt din piață.
