Am citit de curând un articol publicat de doctorul biolog John Medina, specializat în dezvoltare moleculară, articol ce are ca temă dezvoltarea cerebrală a copiilor mici. Sfaturile pe care le oferă acesta părinților, bazate pe rezultatele unor cercetări complexe în domeniu, pot fi utile fiecăruia dintre noi, indiferent dacă suntem părinți de bebeluși, adolescenți sau tineri. Vă sugerez să căutați, în cazul în care sunteți preocupați de subiect și dispuneți și de timp suficient, articolul ce poate fi găsit în mediul online.
Pentru cei preocupați de subiect, dar cu mai puțin timp disponibil, mă opresc doar asupra uneia dintre idei, legată de ce le transmitem copiilor atunci când ne dorim să-i impulsionăm să învețe mai mult.
Atunci când vorbim despre creier, mulți spunem că ceea ce-l hrănește și îl ajută să supraviețuiască este învățătura. Se pare că e falsă această idee. De fapt, creierul nu este interesat să învețe, ci să supraviețuiască. Faptul că instrumentele noastre intelectuale ne permit totodată și să învățăm este o fericită coincidență, dar doar un efect secundar al unei forțe mult mai puternice: dorința uriașă de a trăi încă o zi. Deci “nu supravieţuim pentru a putea învăţa, ci învăţăm pentru a putea supravieţui”, cum concluzionează doctorul John Medina. Mai simplu: scopul creierului fiecărui individ este cel de a supraviețui… Ca să vedeți că nu suntem din acest punct de vedere prea diferiți de animale.
Revenind la preocuparea noastră de a stimula adecvat copiii să învețe mai mult și mai bine, ținând cont de concluzia amintită mai sus, ceea ce ar trebui să ne preocupe este securitatea celor mici. Un punct de pornire foarte important este acela de a le asigura un mediu în care să se simtă în siguranță. Dacă vom începe stimularea pentru învățătură prin amenințări legate de urmările unor note proaste, avem toate șansele să facem mai mult rău, decât bine. Atâta vreme cât creierul va detecta un pericol, neuronii nu vor fi dispuși să se dedice studiului teoremei lui Pitagora. Creierul va fi preocupat de amenințarea cu scoaterea jocului pe calculator din programul săptămânal, de cea cu interdicția de a mai ieși afară cu prietenii sau de cea cu petrecerea lungii vacanțe de vară între pereții camerei, exersând teorii și formule. Dacă, însă, vom ademeni creierul celui mic cu posibila răsplată a muncii bine făcute, neuronii vor fi dispuși să fie preocupați de teoria matematică.
Concluzie simplă! Grijă mai mare la felul în care le vorbim celor mici legat de urmările preocupărilor pentru învățătură! Vorba aceea… dacă le putem vorbi plantelor frumos, pentru că am auzit că asta le face să crească și să înflorească mai bine, de ce să nu ne căutăm mai mult cuvintele atunci când ne adresăm copiilor pe care ni-i dorim crescuți și înfloriți minunat…?
