În ultima vreme, trebuie să recunosc că sunt mai preocupată de fericire, decât de alte lucruri. Fericirea mea și a celor din jurul meu. Pentru că nivelul de fericire ne poate influența în mare măsură randamentul, în orice activitate ne propunem.
Și cum ora de vară ne aduce o oră de lumină naturală în plus, deci premize mai mari pentru fericire din exterior, nu ne rămâne decât să facem și noi ceva suplimentar din interior, pentru a fi mai fericiți.
Până stabiliți, însă, fiecare ce ar fi necesar a fi realizat în demersul spre mai multă fericire, am să vă povestesc cum se preocupă alții, prin țări din zone mai civilizate, de creșterea nivelului de fericire al copiilor.
În Scoția, spre exemplu, într-o școală primară s-a introdus o regulă ce a sporit numărul de zâmbete pe fețele copiilor și a micșorat kilogramele cântărite de aceștia: în fiecare zi cei mici aleargă aproximativ un kilometru și jumătate. Regula a fost introdusă în urmă cu patru ani. A fost timp suficient, deci, pentru a se constata dacă e sau nu benefică. Și se pare că a fost, după spusele cadrelor didactice, care au constatat atât o îmbunătățire a formei fizice a elevilor, cât și a comportamentului acestora, precum și o creștere a capacității de concentrare la ore. Cele aproximativ 15 minute de alergare zilnică au loc pe un traseu special și doar condițiile meteo nefavorabile împiedică desfășurarea lor. Inițiativa acestei școli se pare că a fost luată destul de în serios, din moment ce alte cinci sute de școli primare din Marea Britanie au adoptat aceeași regulă, ca parte a strategiei de reducere a obezității în copilărie.
Ce-ar fi să preluăm și noi ideea? Am împușca doi iepuri dintr-un foc. Am spori nivelul de fericire și am reduce fenomenul obezității în rândul celor mici. Și chiar e nevoie de aceste lucruri și pe plaiurile mioritice.
Probabil se vor găsi vreo doi cârcotași care să spună că “… da… numai asta mai lipsea sistemului de învățământ românesc, care și așa se mișcă prost și într-o direcție greșită… introducerea unei reguli care să-i oblige pe învățători să-și facă timp să alerge 15 minute pe zi alături de copii…”.
Eu zic că da, tocmai asta îi lipsește… Dacă tot ne îndreptăm, în pas de melc, ce-i drept, spre o reformă, n-ar strica să ne îndreptăm și în ritm de alergare, spre o viață mai sănătoasă. Căci tot despre educație este și acest demers, în doze de 15 minute zilnic.
