Pe 13 aprilie se marchează Ziua Internațională a Rock-n-Roll-ului.
Această zi servește ca o oportunitate de a onora și de a sărbători unul dintre cele mai influente genuri muzicale din istorie.
Rock’n’roll-ul nu este doar un stil de muzică, este un simbol al rebeliunii, al libertății și al exprimării autentice.
Câți fani autentici ai acestui stil muzical mai sunt?! Suficient de mulți, dacă este să te uiți pe stadioanele încinse de trupele celebre, destul de puțini, dacă este să asculți acordurile de la terase sau cluburi.
Oricum, dacă ai întreba fanii acestui stil muzical acest lucru, ți-ar răspunde aproape sigur „puțini, dar buni”. Pentru că trebuie să o recunoașteți, cei care ascultă exclusiv un gen de muzică, se consideră a fi o castă superioară celorlalte, pentru simplu fapt că sunt consecvenți în a asculta un singur gen muzical. Eu nu mă dau în vânt după lucruri absolutiste, nici după un singur gen de muzică, dar încerc să respect alegerile celorlalți și pe deasupra îndrăgesc Rock’n’roll-ul.
Dacă este să dăm Cezarului ceea ce este al lui, trebuie să recunoaștem că rock’n’roll-ul este un gen muzical foarte longeviv. Originea lui poate fi urmărită până prin anii 1940 și 1950, în Statele Unite ale Americii, fiind rezultatul unui amestec complex de influențe, incluzând blues-ul afro-american, muzica country și rhythm and blues-ul. A fost nu doar un gen muzical, ci și un catalizator social, rupând barierele culturale și sociale și aducând o nouă formă de expresie în prim-plan și oferind voce generațiilor tinere care se simțeau marginalizate. Artiști precum Elvis Presley, Chuck Berry, și Little Richard au devenit cei care au reprezentat spiritul rebel al unei generații care dorea să sfideze convențiile. Versurile lor provocatoare și ritmurile energice au rezonat cu tinerii din întreaga lume, oferindu-le un mijloc de exprimare pentru frustrările și aspirațiile lor.
Frustrările și aspirațiile tinerilor s-au mai schimbat de-a lungul timpului, dar intensitatea lor a cam rămas aceeași. E drept că mai degrabă ritmurile balcanice au devenit forma de exprimare muzicală și se întâmplă ca și noi, așa cum au făcut-o și predecesorii noștri adulți, să condamnăm ritmurile generației tinere.
Până la urmă gustul pentru muzică se educă. Iar tinerii de astăzi sunt produsul educației pe care le-a dat-o societatea ce are în mare parte și adulți.
Pe 13 aprilie zic însă că n-ar fi rău să se audă prin casele celor cărora le place muzica și ceva ritmuri de rock’n’roll, căci gustul se educă nu cu de-a sila și cu polonicul, ci cu îmbucături mai mici și multă răbdare.
prof. Maria Adriana Nichitean
