Pe repede înapoi (PRI) – Istoria de după cel de-al doilea război mondial a avut un moment de cotitură în relațiile României cu Uniunea Sovietică într-o zi de 29 ianuarie.
În anul 1947 era semnat la Paris tratatul de pace dintre cele două state.
De fapt, tratatul respectiv a fost denumit doar diplomatic de pace, deoarece în realitate a fost unul de supunere totală față de Moscova.
România făcea parte – alături de Germania, Italia, Japonia, Ungaria, Bulgaria, Slovacia și Finlanda – din grupul țărilor învinse în război și care trebuia să achite reparații teritoriale și materiale învingătorilor, în special Uniunii Sovietice.
Țara noastră primea înapoi Transilvania de Nord transferată de ADOLF HITLER Ungariei, dar pierdea Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța în favoarea Uniunii Sovietice, precum și Cadrilaterul, care revenea Bulgariei.
Pe de altă parte, România trebuia să achite URSS–ului 300 de milioane de dolari ca daune de război.
Privind retrospectiv, semnarea tratatului de pace româno – sovietic pe 29 ianuarie 1947 a însemnat, practic, înrobirea României în fața marelui vecin de la răsărit, care își va menține sfera de influență în următorii 43 ani.
Dar tratatul de pace de la Paris a arătat și duplicitatea aliaților occidentali.
În 1939, Marea Britanie și Franța garantaseră frontierele României și pe cele ale Poloniei și intraseră în război contra Germaniei tocmai pentru că naziștii atacaseră Polonia.
În 1947, însă, nici britanicii și nici francezii nu obiectau la ocuparea de către URSS a unor mari porțiuni din România, Polonia și Finlanda.
Încă o dată, istoria era scrisă de și pentru învingători…
Bogdan Diaconiţa
