Pe repede înapoi (PRI) – Începutul acestui secol consemna un eveniment important pentru români, într-o zi de 23 noiembrie.
În anul 2002, președintele american GEORGE W. BUSH efectua o scurtă vizită în România, la invitația omologului ION ILIESCU.
Se întâmpla la numai două zile după decizia luată la summitul NATO de la Praga, când țara noastră a primit invitația să adere la Alianța Nord-Atlantică.
Liderul american a stat 4 ore la București și a fost întâmpinat, în Piața Revoluției, de 100.000 de oameni.
Într-o atmosferă de sărbătoare, cei doi președinți au rostit discursuri optimiste, care scoteau în evidență atât bunele relații bilaterale, cât și dorința de a le dezvolta.
De altfel, presa acelor timpuri, extrem de entuziasmată, a scos în evidență, în general, doar victoria aderării la NATO, lăsând la o parte faptul că România pierduse primul val de aderare și că decizia mai viza și alte state – Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia.
Asta deoarece nu îndeplinisem până atunci standardele ridicate de transparenţă la nivel economic şi politic impuse de intrarea în alianță.
În memoriile sale, președintele BUSH a scris că vizita în România, din 23 noiembrie 2002, a fost un eveniment remarcabil al deciziei de admitere a statului român în NATO.
Și, într-adevăr, după 1 an și jumătate, țara noastră avea să fie primită ca membru NATO, intrând într-o nouă sferă de influență la nivel european și mondial.
Iar președintele american mai avea o amintire plăcută din timpul mitingului desfășurat la București: după o ploaie sâcâitoare, atunci când el a urcat la tribună pentru a lua cuvântul, a apărut soarele, fapt ce l-a determinat să spună, cu voce emoționată, privind curcubeul: “Dumnezeu ne zâmbește astăzi!”.
Totuși, după mulți ani, însuși președintele ILIESCU avea să recunoască faptul că apariția curcubeului a fost regizată cu ajutorul instituțiilor de securitate, fiind, în fapt, un simplu procedeu chimic, dar fără a oferi amănunte tehnice sau de organizare.
Bogdan Diaconiţa
