Doza de educaţie (DDE) – Am văzut că se caină unii de prezența scăzută a absolvenților de gimnaziu și învățământ liceal la examenele finale. Și că găsesc tot felul de explicații științifice și elitiste absenței elevilor. Una ar fi frica de eșec care paralizează, alta ar fi presiunea comparației sociale, iar alta ar fi legată de faptul că nu ar primi gratificarea imediată prin examen, ci ar fi doar un prim pas pe drumul lung al învățării, la care cei de a VIII-a sau a XII-a preferă să nu pornească.
Nu zic că explicațiile acestea n-or fi valabile pentru o parte dintre absenți. Mergând însă prin școlile din mediul rural mult mai des decât o fac cei de prin universități și minister, am găsit motive cu mult mai pământești și mai ancorate în realitatea zilelor în care trăim. Sunt copii pe care nu-i lasă mama să meargă la Evaluarea Națională. Pentru că dacă merge, s-ar putea să-i treacă prin cap să vrea să meargă mai departe la liceu și ea de unde să scoată bani de navetă, și caiete, și altele de trebuință?! Unde mai pui că ea are nevoie de ajutorul celui mare în legănatul fraților mai mici și în treburile gospodăriei.
Știu că ce spun sună a realitate a altor decenii, dar nu e așa. E realitatea zilelor noastre cu care se confruntă mulți potențiali absolvenți de a VIII-a cu care am stat de vorbă. E o realitate tristă, aproape de neînțeles pentru cei care își duc traiul în orașe și fac calcule din fotolii confortabile.
Și da, mai este o realitate la fel de tristă. Aceea în care cei care au reușit cu greu să să ajungă la finalul celor opt sau douăsprezece clase, dau bir cu fugiții de la examen, pentru că nu-i înțeleg rostul… Și asta pentru că vecinul Costică, cel cu BMW-ul de ultimă generație, nu are în torpedou diploma de bacalaureat.
Și, cu toate astea, boxele îi duduie cu mândrie când trece pe ulițele satului, în scurtele vacanțe pe care le petrece acasă când se întoarce din Belgia. Absolventul de a VIII-a n-are de unde să știe că vecinului Costică atunci când trece granița îi dispare zâmbetul satisfăcut de pe buze, îi coboară nivelul de decibeli din boxe, și-i scade și viteza afișată în bord. Și că odată ajuns acolo unde muncește, pune batista pe BMW și se trezește să plece la muncă înainte de a răsări soarele, fără să știe când se întoarce în camera plină de conaționali, dar din care îi lipsește familia.
Cei care dau bir cu fugiții din fața examenelor o fac și din aceste motive, nu doar cele „soft” pe care le identifică cei de prin minister.
Motive legate de lipsa banilor, de lipsa integrării reale a familiilor cu mai puține resurse, de lipsa educației pentru adevăratele valori nu doar din dreptul copiilor, ci cu precădere din dreptul adulților.
prof. Maria Adriana Nichitean
