Doza de educaţie (DDE) – În cele 9 zile de dezbatere publică pe proiectele legilor Educației, pe mail-ul instituției au fot înregistrate 470 de propuneri pentru modificări. N-au fost lăsate la dispoziția celor interesați în a face eventuale propuneri 10 zile, așa cum se anunțase initial, dar pare-se că a fost timp suficient de adunat aproape 500 de posibile modificări.
Propunerile n-au fost făcute publice, așa că n-avem de unde să știm cât de serioase și argumentate au fost. Am senzaiția însă că nici cei de la minister n-au apucat să-și dea seama, pentru că nici nu le-au băgat în seamă. Ori nu le-au plăcut, ori nu le-au citit până la capăt, ori nu le-au citit deloc, decât pe vreo câteva dintre ele.
Dovada acestui fapt e adusă de un senator USR care afirmă că a făcut 3 propuneri, nici una dintre ele, neavând parte de vreun ecou. Propunerile acestea corectau erori juridice flagrante… Exemplul cel mai la îndemână și ușor de înțeles e cel legat de sintagma „Birouri județene ARACIP” care vor avea obligație de a se ocupa de „județele arondate”… Adică unui birou care e constituit la nivel județean ar trebui să-i raporteze birouri din alte județe… Exemplul poate nu e cel mai sugestiv și poate părea doar un test de atenție, dar dovedește clar că multe dintre propunerile de modificări nu au fost nici măcar lecturate.
Și-atunci, te întrebi de ce se face tot acest circ cu consultările publice, dacă nu e toată lumea dispusă să consume timp și energie pentru a analiza soluțiile propuse…
Refuzul de a ține seama de acele propuneri care sunt până la urmă de bun simț, ne-ar putea face să credem fie că e vorba de „ambiția ministerului de a nu ține cont de nimeni, fie de incapacitatea de a purta un dialog real și de a gestiona sute și mii de opinii”.
Grea treaba asta cu schimbarea legilor, cu restructurarea învățământului, dar parcă e și mai grea atunci când unii își fac doar parte din treabă, iar alții se obosesc de pomană.
prof. Maria Adriana Nichitean
