Doza de educaţie (DDE) – Am citit de curând o postare scurtă, a jurnalistului Moise Guran care, pornind de la o realitate cotidiană cu care ne confruntăm adesea, a ajuns la o concluzie legată de noile legi ale educației ce par a fi prea puțin realiste și în curs de a deveni și mai puțin incluzive, în ciuda dezideratului mult trâmbițat.
Problema invocată ca punct de pornire era trasul apei la toaletă în spațiile publice, mai exact în malluri. Un subiect la care mulți strâmbă din nas, mai sensibili fiind, așa cum alții strâmbă din nas când vine vorba de educație, tocmai pentru că le lipsește sensibilitatea.
În ciuda senzațiilor olfactive problema aceasta, cu trasul apei la toaletă după ce o folosești într-un loc public, e una ce merită abordată, tocmai pentru că ține și de educație, reflectând pe lângă altele lipsa ei. Mai degrabă a educației de acasă zic unii, decât a celei de la școală, care e neasumată public în astfel de privințe. Căci școala românească, prea pudică fiind și prea ocupată cu programe complicate, nu abordează decât prea rar astfel de subiecte. De altfel mi se întâmplă să găsesc greu o toaletă în care predecesorul să fi tras apa nu doar în mall-uri. Acolo clar lumea e pestriță, iar unii chiar vin din ogrăzi cu toaleta în fundul grădinii, deci le lipsește exercițiul de acasă.
Mi se întâmplă același lucru și prin universități, fie că vorbim de Suceava sau Iași. Acolo unde poți presupune că toți utilizatorii au luat bac-ul, deci dacă nu-i au complet pe „cei 7 ani de acasă”, îi au dovediți cu diploma pe cei 12 de la școală.
Deși e un subiect ce nu miroase prea bine, ar putea fi dusă analiza și-ntr-o altă zonă, în încercarea de a înțelege ce-i lipsește cu adevărat celui care nu trage apa la toaletă după ce o folosește. Și mă gândesc că problema poate fi chiar mai profundă, și nu ține seama de sloganuri învățate în școală sau familie, ci mai degrabă de resorturi mai adânci. Și anume de lipsa altruismului, lipsa empatiei și existența unui dezinteres total pentru cel care urmează după tine, căruia îi poate fi oricum, atâta vreme cât ție ți-e bine. Chiar dacă ai primit ceva educație în anii de acasă, și încă ceva și-n cei de la școală, conteză prea puțin… Cam așa cum se întâmplă în politică atunci când unii se așază comod în fotoliu tip tron, curățel pentru proaspătul numit în funcție. Se așază deci pe el, face tot ce e de făcut să-i fie lui bine, iar când vine vremea să se ridice de pe tron, nu se mai uită ce a lăsat în urmă și dacă acțiunile lui nu miros deloc bine. S-a simțit confortabil? I-au ieșit toate cele suficient de bine cât să aibă bani de odorizant în mașina personală și să plece cât mai departe? E perfect așa…
Deci chestiunea aceasta cu „tronul”, lăsat necurățat în urmă, e una care ține pe lângă educație, și de personalitatea egoistă a unora și de exemplul de la cele mai înalte niveluri care nu miros deloc bine, și de câte altele ce nu dau semne că vor mirosi mai bine nici în viitor.
prof. Maria Adriana Nichitean
Citeşte şi: https://vivafm.ro/2023/03/09/dde-culoarea-structurilor-de-profesionisti/
