Doza de educaţie (DDE) – De ceva vreme încoace, am revenit la călătoria săptămânală spre și dinspre Iași. Și-mi dau seama că are mare dreptate prietena mea când spune că același loc capătă culori, arome și emoții diferite, de câte ori îl revezi și datorită oamenilor care te însoțesc sau nu în călătorie.
De data aceasta revederea Iașiului a fost pe tihnite, în liniștea propriilor gânduri, departe de agitația unui grup sau altul de prieteni sau a credincioși adunați la moaștele Sfintei Parascheva. A fost cu timp pentru a admira clădirile vechi, acolo unde sunt, cu mirarea că încă nu ai cum să treci cu privirea frumusețea lor, chiar dacă sunt la adăpostul nedorit al negrelii timpului risipită în lipsa renovării.
De data aceasta Iașiul a fost în aroma unei cafele proaspete, preparată de un barista și savurată nu într-un salon luxos, ci pe bancă, în aer liber, cu timp pentru a privi spre oamenii grăbiți sau mai puțin grăbiți, studenți dornici să socializeze cu colegii de an sau credincioși porniți cu emoție tăcută în direcția Sfintei.
E încă dimineață. Și-mi dau seama că un oraș nu e diferit doar din pricina oamenilor alături de care îl revezi, a stării în care plutești pe dinăuntru… ci și din pricina momentului zilei în care îl privești. Mi-am dat seama că-mi place Iașiul de una singură, mai ales dimineața, când oamenii încă își mai fac planuri pentru noua zi, când încă au energie, când încă n-au tras linie în urma unui eșec sau a unei victorii. Îmi place Iașiul dimineața, când aerul încă mai e respirabil și oamenii încă mai zâmbesc, chiar dacă preocupat.
Pentru că același Iași, după ora prânzului, parcă o ia razna… Oamenii prind viteză, le crește volumul din glas, supărarea din priviri și agitația e mai greu de suportat. O fi din cauza aerului care devine mai greu de respirat, în care simți la propriu, asemenea unui aparat de măsurat calitatea aerului, poluarea. Pe lângă poluarea aerului, mai și cea fonică. Nu produsă de mașini, ci de oameni. Care se ceartă, se bucură, se întreabă sau se miră în gura mare, de faptul că au atins și anul acesta moaștele.
E un amestec de oameni și mirosuri, și zgomote ce mă face să-mi doresc să revin în Iași doar dimineața. Când oamenii încă nu și-au trezit de-a binelea ambițiile, când mașinile nu și-au descărcat încă toate noxele, când aroma cafelei nu face eforturi să acopere alte mirosuri.
Iubesc Iașiul dimineața….
Temă de weekend, timp pentru plimbare și pentru tine…
Tu când îl iubești? Iașiul, bineînțeles…
prof. Maria Adriana Nichitean
Citeşte şi: https://vivafm.ro/2022/10/19/dde-tot-la-conducere-tot-in-educatie/
