DDE (Doza de educație) – A dat presa pe dinafară după afirmația domnului Câmpeanu, cum că „nu are legătură toaleta în curte cu calitatea educației, din moment ce mulți dintre noi am făcut performanță învățând în aceste școli”. Ar fi fost și absurd ca presa să-l lase nesancționat, pentru că afirmația aceasta le contrazice pe multele anterioare ce ar putea fi rezumate în sintagma „educație e în toate”… deci și în spatele școlii sau unde or fi poziționate toalete. Pe de altă parte, nu-l pot contrazice pe domnul ministru legat de performanța făcută de cei care au învățat și au folosit toaleta din curtea școlii. E drept, nici lui Eminescu, nici lui Creangă și nici multor altora ca ei nu le-a curs apa prin țeavă la școală. Cu toate astea chiar cred că e destul de rușinos ca în calitate de ministru în anul 2022 să afirmi că merge și așa, dacă vrei cu adevărat să înveți.
N-ar fi rușinos, dacă ai amâna o astfel de problemă pentru că sunt altele vitale și prioritare la acest moment. Doar că nu prea văd care sunt acele priorități care nu-l lasă pe domnul ministru să se preocupe de problema toaletelor. Oare s-a apucat să mai construiască niște grădinițe cu program prelungit pentru ca piticii să nu mai doarmă câte doi în pătuțuri la prânz? Sau poate s-a apucat să mai construiască niște școli la oraș pentru ca elevii să nu mai înceapă orele la șapte și jumătate dimineața ca să încapă cei din schimbul doi care termină orele la douăzeci? Sau poate e ocupat cu coordonarea reamenajării școlilor deja existente, astfel încât să fie conforme în caz că dă necazul peste vreuna de la o scânteie și pompierii vor putea ajunge la timp.
E drept că n-or fi toaletele o problemă pe viață și moarte a educației, dar mă întreb încotro se îndreaptă toată atenția, toate resursele? Pe dezbateri publice? Pe apariții televizate? Că uite, noul an s-a grăbit să înceapă și problemele au rămas aceleași. Înafară de schimbarea schimbării privind cele ce țin de oameni din școli (an școlar în module, organizarea examenelor naționale și multe altele de acest gen) nu văd nicio schimbare în privința infrastructurii ce ține de școli. Nimic ce presupune investiții serioase, asumate și pe termen lung, care să contribuie la starea de bine în școală.
Mă gândesc că ar trebui să ia mai în serios problema toaletelor, dacă tot vrea să rămână în memoria colectivă. Pentru că dacă tot nu reușește să facă rost de timp și bani pentru a investi masiv în educație, măcar o investiție de genul acesta să mijlocească. Poate ar fi timpul să rămână dumnealui în istorie cu ceva real, palpabil, nu doar cu cuvinte scrise prin legi sau rostite la televiziune. Atât de real și palpabil pe cât poate fi o școală cu toaleta în interiorul clădirii… Să fie ministrul care a făcut istorie din toaleta în fundul curții! L-aș respecta mai mult decât o fac acum, privind spre schimbările pe care vrea să le aducă în prea multe privințe educației. Despre care uită că se face de prea multe ori în școli ce sunt la fel de dotate ca în vremea în care dumnealui era elev și făcea performanță chiar dacă școala avea toaleta în fundul curții.
DIN ACEEAȘI RUBRICĂ:
Doza de educație: Învățătorul din sistem
