full screen background image

DDE: Fuga de acasă… la școală

DDE (Doza de educaţie) – Au început evaluările naționale pentru absolvenții claselor a VIII-a. Emoțiile sunt amestecate și incredibil de diverse…

Unii au emoții cu semnul întrebării și exclamării în coadă: „Oare am noroc să fac ceva cât să prind măcar a treia opțiune din lunga lista ticluită cu mama?!” Alții au emoții cu semnul exclamării în coadă: „Trebuie să iau nota cea mai mare ca să intru exact unde îmi doresc!” Mai sunt și cei apăsați de emoții cu semnul întrebării „Ce va spune tata dacă iau o notă mai mică decât?…”

Firești toate emoțiile, indiferent de semnul de punctuație din final…

Mai sunt însă și absolvenți de clasa a VIII-a pe care îi încearcă emoții la care marea majoritate nu gândește…

Îmi povestea zilele trecute o colegă despre o elevă de-a ei, care culmea, încă iubește școala… E mai greu să întâlnești elevi de clasa a VIII-a care să iubească școala și care să spună că la școală de fapt e atât de frumos… Dar există și astfel de elevi. Nu-i știm pentru că lumea lor e nițel diferită de a celor cărora părinții au făcut eforturi să le dea meditații, să le finanțeze câteva relaxări între ședințele de învățătură la terase sau în club… E din lumea în care ea este cel mai mare copil al familiei și are grijă de încă vreo trei frați. Din lumea în care mama îi spune că astăzi nu va merge la școală pentru că trebuie să aibă grijă de cei mici. Și rămâne acasă în prima zi plângând, în a doua zi cu mai puține lacrimi, până ajunge să se obișnuiască să stea acasă. Dar la școală încă îi place și mai fuge din când în când.

Zilele acestea are și ea emoții mari… n-au nici semnul întrebării, nici semnul exclamării. În coadă au puncte de suspensie… Pentru că așa a rămas învoiala cu mama când a întrebat-o dacă poate să meargă la examenul de capacitate… suspendată. Îi e teamă că exact în ziua cu examenul îi va spune de dimineață că și astăzi trebuie să stea cu cei mici… Și se gândește să fugă de acasă… la școală.

Colega mea îmi spunea că-i va face o vizită mamei. Poate o convinge să-și lase copilul să ia în serios școala, așa cum își dorește… Realizez că uneori lupta aceasta cu abandonul școlar e una cu morile de vânt. O luptă în care nu doar copilul lăsat în voia sorții are de suferit, ci noi toți ca societate, avem de suferit adunând suferințele fiecărui copil.

Poate că pare doar o poveste pentru unii. Dar nu e… se întâmplă atât de aproape de noi, într-un sat de lângă Suceava, dar ar putea fi un sat de oriunde.. Unde emoțiile pentru examenul de capacitate sunt de alt fel… cu puncte de suspensie.

prof. Maria Adriana Nichitean

Citeşte şi: https://vivafm.ro/2022/06/14/doza-de-educatie-fruntea-sus-dragilor/

comments

comments




Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza