Conform datelor Eurostat, în România, aproximativ un sfert din populația cu vârsta peste 15 ani prezintă dizabilități. Deși suntem în secolul XXI, normalitatea încă e departe de a se întâmpla atunci când ne referim la viața pe care o are o persoană cu dizabilități: de la traversarea străzii până la circulatul cu mijloacele publice de transport în comun. Reporterii VIVA FM vă prezintă cum arată viața persoanelor cu dizabilități din județele Iași, Suceava și Botoșani. Deplasarea prin oraș, imposibilă În județul Iași locuiesc 29.000 de persoane cu dizabilități, dintre acestea 3.000 sunt copii, restul fiind persoane adulte. Acești 29.000 de ieșeni sunt departe a duce o viață normală. Dacă în teorie lucrurile arată bine, în practică – pe trotuar, în autobuz, la semafor, lucrurile stau diferit, în defavoarea persoanelor cu dizabilități. Bogdan Pitaru, președintele Asociației Persoanelor cu Handicap din România – Filiala Iași, subliniază că principala problemă pleacă de la infrastructură. Normalitatea, deranjantă Trecem strada în fiecare zi cu ușurință, dar pentru unii dintre noi această acțiune simplă reprezintă un real pericol. Drepturile persoanelor nevăzătoare sau cu deficiențe de vedere nu sunt respectate, din cauza lipsei de sisteme de avertizare avertizare sonoră. În municipiul Iași, la momentul publicării acestui articol, un singur semafor funcționează „inteligent”, cu sistem de avertizare acustică. Asta pentru că unii locuitori ai Iașului au fost deranjați de această avertizare sonoră a semafoarelor. În ceea ce privește transportul în comun din oraș, doar tramvaiele noi vin în sprijinul persoanelor cu dizabilități. Există însă o colaborare bună între Asociația Persoanelor cu Handicap din România – Filiala Iași și Compania de Transport Public în comun pentru diferite situații. Așa DA Sunt însă și situații fericite care dau o fărâmă de speranță persoanelor cu dizabilități din oraș. De exemplu, la Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași a fost amenajată o secției pentru nevăzători. Înființată în anul 1991, această secție reunește peste 30 de specii ale căror principale caracteristici sunt parfumul puternic și anumite particularități ale frunzelor, care oferă nevăzătorilor detalii despre plante prin simpla atingere a acestora. Secția este amenajată cu etichete scrise în alfabetul Braille care oferă informațiile esențiale despre fiecare specie expusă. Alte exemple de bune practici găsim și în alte orașe din țară. Bogdan Pitaru, președintele Asociației Persoanelor cu Handicap din România – Filiala Iași, ne explică cum stă situația în Cluj: Rezolvări amânate și aspecte îmbucurătoare în județul Suceava Persoanele cu dizabilități au, teoretic, minim aceleași drepturi comparativ cu persoanele fără aceste probleme de sănătate, dar uneori întâmpină aspecte de excludere socială. Tocmai din cauza acestor tracasări, mama unui copil cu dizabilități din Suceava, Vasilica Ghiduș, a solicitat Guvernului, alături de alți părinți aflați în aceeași situație, luarea unor măsuri care să respecte legislația. În același context, Manuela Pentiuc – responsabilă a Centrului Blijdorp Suceava a atras atenția că barierele pe care le întâmpină persoanele cu dizabilități pot fi depășite numai prin bunăvoința și empatia societății. Se poate Pe de altă parte, un exemplu de bune practici în privința respectării drepturilor persoanelor cu dizabilități este dotarea Aeroportului Suceava cu un dispozitiv modern pentru îmbarcarea persoanelor cu dizabilități. Radu Alexa, coordonatorul proiectului: Cine ridică barierele ? Fiecare instituție publică, de stat sau privată, trebuie să asigure, conform Legii, ( 448/2006 ) un interpret mimico-gestual care să medieze dialogul între funcționari și persoanele surdo-mute. În realitate, în România există 42 de interpreți autorizați la 250.000 de persoane cu deficiențe de auz, și aceștia din rândul Asociației Surzilor, nicidecum angajați în instituții publice. Pentru a înlătura aceste bariere de comunicare, autoritățile pot încheia contracte cu interpreții autorizați. În județul Botoșani, spre exemplu, astfel de contracte au încheiat doar Primăria, Judecătoria, Penitenciarul, Poliția, Spitalul Județean și DGASPC. În toate cazurile, persoanele cu deficiențe de auz sunt ajutate de Daniel Hliban, președintele Asociației Surzilor din Botoșani, singurul interpret mimico-gestual autorizat din județ. Șansele ca numărul interpreților să crească sunt extrem de mici la această dată, din cauza unui vid legislativ. Dreptul la muncă, doar pe hârtie În plus, pandemia a limitat accesul acestor persoane pe piața muncii. Din cauza măștii, surzii nu mai pot citi pe buze, iar firmele care au nevoie de un minim de comunicare refuză să îi mai angajeze. Practic, li se încalcă dreptul la muncă. La rândul lor, persoanele cu deficiențe de vedere din Botoșani au nevoie de sprijin din partea comunității. De la spații de joacă accesibilizate pentru copii, la tehnologia necesară îndrumării și orientării, indiferent de vârstă, pentru o viață independentă, până la adaptări din mediul ambiental, în instituții și mijloace de transport, sau la meserii pretabile pentru deficiența de vedere funcție de care să se producă și inserția pe piața muncii a tinerilor nevăzători. Laura Dănilă, vicepreședintele Asociației Nevăzătorilor, Filiala Botoșani, explică: Ca și în cazul surzilor, nevăzătorii au comunicat aceste neajunsuri și autorităților, de la care așteaptă în continuare suport pentru eliminarea tuturor obstacolelor. Vă recomandăm să citiți și: EXCLUSIV | Transportul în comun din Nordul Moldovei, între cârpeli și ecologie EXCLUSIV | Proiecte abandonate în regiunea de Nord-Est a țării. Bani duși pe…apa Siretului
Iași – ȘTIRILE VIVA FM
AUDIO EXCLUSIV | Persoană cu dizabilități pe străzile din Nordul Moldovei. Normalitatea, deranjantă
Articolul anteriorProtest la Siret, împotriva închiderii fabricii de panouri din lemn a companiei HS Timber Productions
Articolul următorA fost aprobat bugetul judeţului Suceava, în valoare de 773 de milioane de lei
