full screen background image

Poeți contemporani cu Eminescu: Iulian Grozescu, un poet de la „Familia”

„Nașul lui Eminescu”, așa îl numesc unii cercetători pe Iulian Grozescu, atribuindu-i meritul de a-i fi schimbat numele poetului odată cu publicarea poemului De-aș avea în „Familia”, nr. 6, 25 februarie/9 martie 1866 (textul era însoțit de următoarea notă: „Cu bucurie deschidem coloanele foii noastre acestui june de numai 16 ani, care cu primele sale încercări poetice transmise nouă ne-a surprins plăcut. Red.”). Prim-redactor al revistei „Familia” între anii 1865 și 1867, Iulian Grozescu nu putea să nu fie implicat în publicarea lui Eminescu în „Foaia enciclopedică și beletristică cu ilustrațiuni” de la Pesta. Nu există însă documente care să confirme factologic că el este cel care l-a introdus pe poet pe scena literaturii cu numele cunoscut astăzi. Sunt mărturii, amintiri, ipoteze care contribuie, mai curând, la edificarea mitului decât la elucidarea faptelor. Cea mai elocventă rămâne mărturisirea lui Iosif Vulcan, din articolul Mihail Eminescu, publicat în nr. 2, din 13/25 ianuarie 1885, al „Familiei”: „Înainte cu douăzeci de ani în o dimineață de februarie a anului 1866, redacțiunea noastră primi o epistolă din Bucovina. Epistola conținea poezii, primele încercări ale unui tânăr, care se subsemna «Mihail Eminovici». Comitiva poeziilor ne mai spunea că autorul lor este numai de 16 ani. Farmecul gingaș al poeziilor, considerând și etatea tânără a autorului, ne indica un talent adevărat, care avea un viitor frumos în literatura română. De aceea publicarăm cu plăcere acele inspirațiuni juvenile; prima apăru în nr. 6 al «Familiei» din anul acela. Redactorul însă își permise o mică schimbare. Numele «Eminovici» nu-i sună bine, căci avea o terminațiune slavă; româniză dară numele, modificând terminațiunea și astfel poeziile sale apărură în foaia noastră sub numele «Eminescu».Autorul n-a protestat, ba a adoptat însuși acest nume și semna apoi așa toate poeziile și scrierile sale în viitor. Astfel fu introdus numele «Eminescu» în literatura noastră; scriitorul acestor șire i-a fost nașul”. Probabil, „redactorul” amintit de directorul „Familiei” era Iulian Grozescu (cum susține cu vervă Nicolae Danciu Petniceanu în cartea Nașul lui Eminescu, apărută în 2020 la Editura Legart din Timișoara). La fel de ipotetice rămân și afirmațiile cum că Iulian Grozescu s-ar fi întâlnit cu Eminescu la Timișoara. Iată ce scrie Liana Păun în articolul Timișoara uitată. Prietenul lui Eminescu: Iulian Grozescu, poetul bănățean născut într-o familie de olteni, publicat pe Pressalert.ro pe 31 mai 2015: „În anii în care Mihai Eminescu a vizitat Timișoara, Iulian Grozescu se afla și el în oraș. Prima vizită a lui Eminescu a avut loc în 1867, când a venit să își caute un frate, iar cea de-a doua, un an mai târziu, în turneu cu trupa lui Mihai Pascaly, pe care condeierul comloșean o cunoștea din timpul șederii sale la București. La prima sa vizită, se pare că Eminescu dorea să-i cunoască și pe bănățenii grupați în jurul revistei «Familia» și mai ales pe Iulian Grozescu, pentru că în anii petrecuți la Cernăuți a citit numeroase cărți scrise de scriitorii din Banat. Când a revenit cu trupa lui Pascaly i-a reîntâlnit pe cei pe care îi cunoscuse cu un an în urmă și se pare că Iulian Grozescu exercita asupra lui o deosebită atracție, în ciuda diferenței de vârstă.Deși Iulian Grozescu se afla într-o perioadă de convalescență la Comloșu Mare, la îndemnul lui, trupei lui Pascaly i s-a organizat o primire sărbătorească și i s-a făcut o largă publicitate în presă. Se pare că o parte a trupei a dat reprezentații și la Comloșu Mare, la invitația contelui Nacu, care avea în curtea conacului său un teatru. Se presupune că Eminescu a ajuns și el în comuna bănățeană tocmai datorită relației speciale cu Iulian Grozescu și chiar ar fi înnoptat în casa acestuia, dar mărturii prea clare nu există. Se vorbește despre o însemnare scrisă pe o carte bisericească, ținută la mare preț de protopopul Ștefan Cioroianu, dar cartea a fost înstrăinată de cineva care nu-i cunoștea valoarea și i s-a pierdut urma. Mărturiile rămase au consemnat însă că Iulian Grozescu l-a plimbat pe Eminescu prin Fabric, cartier de sine stătător la acea vreme în care trăiau numeroși români, și printre care poetul s-a simțit extrem de fericit”. Dincolo de toate aceste presupuneri, un lucru rămâne cert: Mihai Eminescu a cunoscut scrierile lui Iulian Grozescu, acesta debutând în 1859 în „Almanahul beletristic al junimei gimnaziale din Arad” și publicând apoi poezii nuvele, recenzii, traduceri în „Umoristul”, „Concordia”, „Albina” și, bineînțeles, în „Familia”. În scurta lui viață (născut pe 20 iunie 1839 în Comloșu Mare, județul Timiș, și mort de tuberculoză la vârsta de 33 de ani, pe 2 iunie 1872), Iulian Grozescu a publicat în timpul vieții o singură culegere de versuri, editată în 1869 de avocatul din Arad Emeric B. Stănescu, tipărită de Ștefan Gyulai și dedicată lui „Vicențiu Babeș, neobositului anteluptător național”. Emeric B. Stănescu scrie cu încântare, în prefață, despre talentul excepțional al poetului: „A lui liră se aude de prezent cântând sonor, între discuțiile cele înfocate de politică el revarsă raze luminoase între norii cei negrii, să se mai deștepte și în Banatul nostru, literatura cea din leagăn. /…/ În România de dincoace ce stă sub coroana Ungariei, astăzi este ca poet cel mai talentat, cel mai genial, este unul dintre cei foarte puțini aleși. Operile lui promit literaturii câștig însemnat”. Sunt, probabil, singurele laude exaltate adresate operei poetice a lui Iulian Grozescu. În 1870, în nr. 43, din 25 octombrie/6 noiembrie, N. Densușianu scrie o recenzie, Poezii de Iulian Grozescu, în care îl critică dur pe poetul elogiat cu atâta entuziasm de editorul său: „Poeziile domnului Grozescu gem de o realitate cât se poate mai pulveroasă și de o atmosferă nădușită și haotică. Ele conțin tare puțină fantezie poetică, fără nicio rotunjime plastică, iar limba și metrica poetului sunt mai în jos decât toată critica. /…/ În poeziile erotice (doine) nu aflăm expresiunea focului acelui puternic al amorului, care te face să uiți apăsările realității brute; nu aflăm patima aceea ardentă și misterioasă pe care numai un talent poetic ne-o poate descrie așa de frumos; nu aflăm obiectul amorului atât de…
Botosani – ȘTIRILE VIVA FM

comments

comments




Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza