Klaus Iohannis a atacat la Curtea Constituţională Legea pentru declararea zilei de 4 iunie ”Ziua Tratatului de la Trianon”

Preşedintele Klaus Iohannis a atacat, vineri, la Curtea Constituţională Legea pentru declararea zilei de 4 iunie ”Ziua Tratatului de la Trianon”. Şeful statului consideră că legea ”contravine prevederilor constituţionale referitoare la respectarea principului separaţiei puterilor în stat”. Preşedintele Klaus Iohannis, a trimis Curţii Constituţionale, vineri, o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon. ”În data de 19 mai 2020, Parlamentul României a transmis Preşedintelui României, în vederea promulgării, Legea pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon (PL-x nr. 521/2019). Considerăm că această lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la respectarea principului separaţiei puterilor în stat şi ale art. 1 alin. (5) în componenta sa referitoare la stabilitatea raporturilor juridice, cât şi în cea referitoare la calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conform cărora «Parlamentul este […] unica autoritate legiuitoare a ţării», ale dispoziţiilor constituţionale referitoare la domeniile rezervate legilor organice stabilite de art. 73 alin. (3) lit. t) coroborate cu cele ale art. 31 alin. (5), precum şi celor ale art. 147 alin. (4) referitoare la obligativitatea erga omnes a deciziilor Curţii Constituţionale, pentru argumentele pe care le vom prezenta în cele ce urmează”, afirmă preşedintele. Acesta detaliază motivele pentru care condideră că legea este neconstituţională: 1. Nerespectarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), ale dispoziţiilor art. 61 alin. (1) şi ale art. 147 alin. (4) Aşa cum rezultă din titlu, precum şi din dispoziţiile art. 1 ale legii deduse controlului de constituţionalitate, obiectul de reglementare îl constituie declararea zilei de 4 iunie ca zi a Tratatului de la Trianon. Apreciem că stabilirea acestui conţinut, de o asemenea manieră, denotă caracterul pur enunţiativ al reglementărilor, fără ca obiectul legii să fie determinat în mod clar. Potrivit jurisprudenţei constituţionale, legea este definită ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dând expresie exclusiv voinţei legiuitorului, ale cărei conţinut şi formă sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relaţii sociale şi de specificul acestuia. De asemenea, potrivit Curţii Constituţionale, legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementează relaţii sociale generale, fiind, prin esenţa şi finalitatea ei constituţională, un act cu aplicabilitate generală. Or, în măsura în care domeniul de incidenţă a reglementării este determinat concret, dată fiind raţiunea intuitu personae a reglementării, aceasta are caracter individual, ea fiind concepută nu pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normei, ci, de plano, într-un singur caz, prestabilit fără echivoc (Decizia nr. 600/2005, Decizia nr. 970/2007, Decizia nr. 494/2013 şi Decizia nr. 574/2014). În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a mai reţinut că: „Domeniul de incidenţă a reglementării este determinat de legiuitor, ea fiind concepută pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normelor edictate. În caz contrar, în măsura în care domeniul de incidenţă a reglementării este determinat concret, având în vedere raţiuni intuitu personae, legea are caracter individual, fiind aplicabilă unui singur caz prestabilit fără echivoc, şi, implicit, îşi pierde legitimitatea constituţională, încălcând principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi principiul separaţiei puterilor în stat” (Decizia nr. 249/2018). Aşadar, potrivit jurisprudenţei constituţionale, o lege trebuie să fie elaborată în conformitate cu Constituţia, să reprezinte actul juridic al Parlamentului, să exprime şi să reglementeze relaţii sociale generale. Caracterul normativ al legii impune stabilirea unor dispoziţii exprese referitoare la drepturi şi obligaţii ce trebuie stabilite în sarcina destinatarilor normei juridice, dar şi a consecinţelor nerespectării acestor obligaţii, prin instituirea de sancţiuni. În cazul legii supuse controlului de constituţionalitate, se poate observa că dispoziţiile conţinute şi, în mod special, cele care ar trebui să constituie obiectul de reglementare, au un caracter pur declarativ, deoarece acestea nu sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relaţii sociale şi de specificul acestuia, ci sunt, mai degrabă, generate de dorinţa, de a prestabili, fără echivoc şi într-un singur caz, declararea zilei de 4 iunie ca zi a Tratatului de la Trianon. Or, de esenţa unei legi, ca act juridic al Parlamentului, este însuşi caracterul normativ al acesteia, iar nu unul eminamente declarativ, lipsit de efecte juridice. În acest sens, a statuat şi Curtea Constituţională: „Chiar în absenţa unei prevederi prohibitive exprese, este de principiu că legea are, de regulă, caracter normativ, natura primară a reglementărilor pe care le conţine fiind dificil de conciliat cu aplicarea acestora la un caz sau la cazuri individuale” (Decizia nr.600/2005). Însă, în cazul de faţă, caracterul pur declarativ al legii deduse controlului de constituţionalitate, aşa cum acesta se poate deduce atât din titlul legii criticate, cât şi din dispoziţiile de la art. 1, fără a putea constitui în mod efectiv drepturi şi obligaţii, este de natură să determine ambiguităţi cu privire la efectele pe care legea le-ar putea produce. De aceea, apreciem că o asemenea sferă de reglementare este de esenţa unei simple declaraţii[1] a Parlamentului, a unui anunţ, fără caracter normativ. Din dispoziţiile art. 2 al legii criticate rezultă că scopul reglementării îl reprezintă marcarea zilei Tratatului de la Trianon prin organizarea, la nivel naţional şi local, de manifestări cultural-educative şi ştiinţifice consacrate conştientizării semnificaţiei şi importanţei Tratatului de la Trianon. Astfel, scopul legii criticate nu este unul individualizat, precis determinat, întrucât nu rezultă cu claritate care este interesul social general vizat. Or, legea, prin esenţa şi finalitatea sa constituţională, trebuie să fie un act cu aplicabilitate generală şi să vizeze un interes general al societăţii. Însă, în cazul de faţă, legea supusă controlului de constituţionalitate are o arie de aplicabilitate circumstanţiată asupra declarării zilei de 4 iunie ca zi a Tratatului de la Trianon. Sfera de incidenţă a reglementării, calificată astfel prin scopul său şi determinată în acest mod de legiuitor, dispune într-un domeniu ce intră, de fapt, în competenţa de reglementare a autorităţilor administrative publice centrale, iar nu în cea a Parlamentului, care nu poate să legifereze „în scopul marcării Zilei Tratatului de la Trianon” şi să prevadă desfăşurarea unor manifestări…
Iași – ȘTIRILE VIVA FM

comments

comments