La început de an școlar se numără bobocii. Bobocii din curtea școlii. Boboci de clasă pregătitoare, boboci de gimnaziu sau de liceu. Păstrând titulatura din categoria acelorași înaripate, mai nou am putea spune că se numără și rațele. Adică adulții care își fac debutul în curtea școlii. Sau care o iau de la capăt în fiecare an la catedră, pentru că susțin examen de suplinire, nefiind titulari ai sistemului de învățământ, calificați sau necalificați.
Iar dacă viitorilor liceeni li se dau mai puține șanse, având în vedere că în cazul lor nota cinci e musai de obținut, profesorii au o a doua șansă. Chiar dacă n-au obținut nota cinci la examenul de titulatură din vară, au avut dreptul să se prezinte la un nou examen. Chiar și cei care au plecat cu coada între picioare, nepredând lucrările.
Măsura nu-i egală! O fi din pricina faptului că elevii trebuie să fie obișnuiți cu greul chiar la început de drum, ca să aibă apoi antrenamentul la zi, în timp ce profesorilor, mai în etate fiind, nu le poți cere aceeași performanță. Mă întrebam dacă ar fi potrivită paralela cu un maraton. Sportivii mai în etate sunt priviți cu mai multă îngăduință pentru că vârsta nu le mai permite aceleași rezultate ca în cazul celor mai tineri și au bareme mai mici de atins? Nu știu exact cum e situația în spot, dar când vine vorba de educație, chiar cred că am putea avea pretenții sporite în cazul profesorilor, dacă vrem să avem ceva pretenții din partea elevilor.
Dar nu avem. Merge și așa. A doua șansă. Și, cu nota cinci obținută la a doua strigare, poți să te așezi confortabil la aceeași catedră la care se așază profesorul care și-a petrecut prea lungă vacanță de vară învățând. La aceeași catedră și eventual cu aceleași pretenții. Sau chiar mai multe, ca să dai greutatea poziției tale obținute cu atâta efort, în două runde.
Și asta pentru că profesorii nu ies la număr. Ar fi fost prea puțini dacă erau excluși cei care n-au obținut nota de plutire. Iar ministerul nu-și permite asta. Își permite doar mai puțină calitate. Poate fi chiar sub nivelul mării sau al bălții pe care continuă să plutească astfel de profesori. Precum rățuștele și boboceii care se numără la fiecare început de toamnă, nu în curtea școlii, ci pe iazurile gospodarilor.
