România Mare împlinește 100 de ani. Aniversare mare și prelungită, în cea de a doua parte a anului 2018.
Gândind la modul general legat de aniversări, îmi spuneam că, atunci când împlinim noi o vârstă matură și rotundă, suntem mai puțin interesați de petreceri fastuoase și posibile cadouri de primit. Ne dorim, însă, mai mult să fim în mijlocul oamenilor care contează pentru noi, al oamenilor care ne ajută, încă, să creștem frumos. Ș,i nu în ultimul rând, tragem linie și analizăm cele pe care le-am făcut până la împlinirea acelei rotundei vârste. Se întâmplă, ce-i drept, ca uneori, cei din jurul nostru să ne organizeze și petreceri surpriză, cu mulțime de oameni adunați spre bucurie.
M-am gândit apoi că aș putea face o paralelă între aniversărilor noastre mici și marea aniversare a Patriei. Ar putea părea unora deplasată, dar cred că, în felul acesta, e mai ușor de înțeles și simțit sărbătoarea României Mari. De petreceri a avut și are parte anul acesta, mai multe decât anii pe care îi împlinește. Petreceri supriză sau anunțate, cu mai mult sau mai puțin fast, toate cu cheltuială destul de mare… după buget și așezare pe hartă a locației. Unele reușite, altele mai puțin reușite. Toate colorate tricolor. Mă întreb, însă… dacă Patria ar avea suflet și minte, și-ar trage linie sub cei o sută de ani împliniți, ce-ar gândi și simți… Ar fi mândră de cele realizate de-a lungul anilor trecuți sau ar apuca-o depresia? Ar fi mai multe lucrurile trecute în dreptul celor bune sau mai multe în dreptul celorlalte?
Nu știu răspunsul pe care l-ar da a noastră Patrie la întrebările acestea. Dar știu sigur că dacă petrecerea aniverasară ar fi la Arad și și-ar dori să călătorească acolo dinspre Brașov, gândind că o va face cel puțin cu aceeași viteză ca acum 100 de ani, ar întârzia la propria petrecere. Căci trenurile de astăzi circulă chiar mai încet decât o făceau cele din anul Marii Uniri. Ajunsă la petrecere cu ceva întârziere, ar constata că pe foarte mulți dintre cei prezenți nu și i-ar fi dorit de față… politicieni în cele mai înalte ranguri, care nu-i fac cinste, care nu știu să vorbească corect românește. Și care, în loc să o ajute să crească, i-au mai scurtat din măreție de-a lungul veacului. Și ar tânji văzând absența multora ce simt românește… dincolo de râuri. Ar mai constata că la petrecerea centenară mâncarea nu mai are același gust ca pe vremuri, fiind în mare parte de import și asezonată prea din abundență cu sosul politic. Nici costumele populare nu mai sunt ce au fost, nici muzica din difuzoare nu mai sună la fel ca atunci când se ridica direct din piepturile miilor de români.
Sau poate s-ar adapta în ziua aniversării și a noastră Românie, ca mai toți dintre noi, la vremurile prezente, cu multele nostalgii ascunse și mai puținele așteptări afișate.
