Un elev duce în spate un ghiozdan și jumătate… Cam așa ar putea să înceapă o baladă despre elevii din zilele noastre. Baladă tristă, deloc despre hărnicie, ca în cazul poeziei Otiliei Cazimir.
Și asta nu pentru că elevii noștri n-ar fi harnici precum furnica. Ci pentru că, pare-se, omul nu s-a adaptat la fel de bine precum insecta amintită la condițiile de mediu. Este știut faptul că furnica este considerată specia care a evoluat și s-a adaptat cel mai bine la condițiile apărute de-a lungul celor peste 100 de milioane de ani de când viețuiește pe Terra. La fel de bine, știm și că furnica poate împinge o greutate de 30 de ori mai mare decât a propriului corp și să ridice una de 50 de ori mai mare.
În cazul omului, însă, lucrurile stau total diferit legat de greutățile de ridicat, tras sau împins. Iar în cazul puilor de om, e și mai diferit. Elevii noștri reușesc cu greu să se adapteze de-a lungul școlarității la greutățile pe care le poartă, din ce în ce mai mari de la un an la altul. (Mă refer la cele purtate la propriu, în ghiozdan). Cele 30 de kilograme ale unui școlar din clasele primare ar trebui să poarte în spate, în ghiozdan, 3 kilograme. Cele 60 de kilograme ale elevului de gimnaziu sau licean ar trebui să poarte un ghiozdan de 6-7 kilograme. Adică 10% din greutatea propriului corp.
În schimb, se întâmplă ca elevii, indiferent de vârstă, să poarte dublul greutății recomandate de medici. Iar în loc să se adapteze la condițiile de mediu… elevii se procopsesc cu tot felul de deformări ale coloanei vertebrale, care duc la dureri de spate și chiar probleme respiratorii, spun specialiștii. 80% dintre cazurile de scolioză la copiii care se prezintă la medic, sunt urmare a ghiozdanului prea greu. Vor spune unii că o deviație a coloanei nu e o boală incurabilă. Nu, nu este. Dar recuperarea poate fi dificilă, mai ales că presupune practicarea sportului, a înotului sau a altor exerciții recomandate de medicul specialist. Iar elevii noștri nu prea au timp de sport, țintuiți fiind în scaunele de la biroul pentru temele acasă sau jocurile în rețea.
Și care ar fi soluția, dacă elevii se încăpățânează să nu atingă performanțele furnicilor? Dulapurile individuale, amplasate în școli! În care elevii să-și lase parte din auxiliare, echipamentul pentru ora de sport sau alte lucruri pe care le folosesc doar la școală. Se dorește chiar legiferarea acestui lucru. Nicio școală fără dulapuri! Nu-i rău.
Dar mă întreb cum vor mai scrie elevii, în cazul acesta, pagini întregi de culegere acasă, dacă e în dulapul de la școală. Sau cum vor mai învăța din caietele de teme în clasă cele dictate conștiincios de profesor, dacă acestea rămân la școală.
Pe de altă parte, echipamentul sportiv ar sta înghesuit și plin de transpirație printre caiete…. și aș putea continua cu exemple de piedici găsite de profesori sau chiar de părinți. Pentru că, deși toată lumea este de acord că ghiozdanele sunt mult prea grele, sunt prea puțini cei dispuși să schimbe ceva la temele pentru acasă, la predarea prin dictare sau la spațiul din școală ce ar fi ocupat de dulapurile elevilor.
Grea orice schimbare, oricât de necesară. Dar cine știe, trăgând cu ochii la furnici, poate acceptăm și noi mai ușor să ne adaptăm prezenței dulapului în școli, de dragul și pentru sănătatea elevilor.
