full screen background image

10 iulie – Încurajând perfecțiunea

Vorbeam, acum vreo două zile, despre ce înseamnă prietenul adevărat. Și am stârnit câteva reacții în persoane apropiate mie. Semn bun! Căci s-a dovedit că educația în doze este consumată. În cantități mai ușor digerabile sau nu.

În orice caz, mi-am dat seama că a cântări prietenia în demersuri publice nu este tocmai confortabil. Nici pentru mine, nici pentru ceilalți. Dar asta nu m-a descurajat. Ci doar m-a determinat să încerc să schimb unghiul din care am privit lucrurile, să caut o altă perspectivă. Afirmasem în precedentul material că prietenul adevărat e cel altruist. Iar altruismul este în egală măsură despre a fi sursă de fericire a celuilalt cât și despre a găsi și tu fericirea în ceea ce-l bucură pe cel de lângă tine, căruia îi spui prieten.

Cântărind cele afirmate, legat de altruism, am înțeles de ce unii ar putea să considere afirmația mea greșită… Pentru că, de fapt, tu, cel fericit, culmea mai ai pretenții și de la ceilalți să fie fericiți pentru tine. Cam mult și egoist! – ar spune unii. Ar trebui să ne fie suficientă fericirea noastră și nu să ne-o dorim și împărtășită. Și să fim bucuroși că prietenul ne-a fost alături la greu, căci bucuria poți să o porți și singur pe umeri.

Ei bine, oricât aș fi întors pe toate părțile altruismul în prietenie, n-am putut să ajung la această concluzie. Și am rămas la ideea că prietenul adevărat îți este acela care duce alături de tine și tristețea, dar și bucuria. Căci, știm cu toții că bucuria nu e aproape nimic, atunci când o trăiești de unul singur, și că e amplificată de tot atâtea ori de câți oameni o trăiesc în jurul tău.

Așa că vă propun un experiment: priviți mai atent în jur și vedeți care dintre oameni se bucură alături de voi. Și cred că nu veți greși dacă veți fi încă o dată bucuroși, atunci când veți constata că rezultatul nu e nul. Semn că ați găsit un prieten. Mă feresc să spun adevărat. Căci, tot ce ține de adevăr, mi se pare de multe ori relativ și firesc raportat la fiecare dintre noi. Și nu veți greși nici aceia ce vă veți întrista, văzând că cel pe care îl considerați prieten nu duce împreună cu voi fericirea.

Concluzionez, spunând că e imposibil să găsim perfecțiunea în prietenie. Așa cum e greu să o găsim și în alte cele… În schimb, pot să vă încurajez să tindeți spre ea. Și poate fi de ajutor, ca de obicei, și doza de educație.

ARTICOLE ASEMANATOARE

comments

comments




Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza