Se apropie sărbătorile și, dincolo de magia lor, e rost și de stres. Stres pentru ce ar fi mai potrivit să gătești pentru masa festivă de Crăciun, stres pentru cum să-ți organizezi mai bine timpul pentru a finaliza curățenia, stres pentru ce cadouri ar fi mai potrivit de pus în sacul Moșului pentru a aduce bucurie. E drept că e un stres oarecum plăcut, pentru că suntem deja obișnuiți cu el în preajma Crăciunului și pentru că e un stres îndreptat spre bucuria celorlalți. Și unii chiar spun că dacă nu ar fi, nu ar simți spiritul Crăciunului pe de-a-ntregul.
Iar dacă în ceea ce privește curățenia și masa de Crăciun lucrurile sunt oarecum sub control, așa cum au fost până la urmă în fiecare an, cu cadourile e mult mai greu.
Îmi spunea o prietenă că cel mai greu îi este să caute cadoul potrivit mamei. Mama care nu duce lipsă de nimic ce se poate achiziționa din magazin… Ca prietena mea mai sunt mulți alții cărora le este cel mai greu să le facă o bucurie adulților. Și nu pentru că aceștia ar fi mai pretențioși sau nu le place ca Moșul să-și amintească de ei. Ci pentru simplu motiv că, după o vreme, începi să consideri că nu-ți lipsește nimic material. Așa cum ar putea și să nu-ți prisosească nimic.
De fapt, aproape orice cadou ar trebui primit cu bucurie, chiar dacă nu este apoi afișat ostentativ. Gestul, neuitarea, sunt importante. Drept urmare, pentru adulții înțelepți ai familiei, deținători de mai tot ce poate fi cumpărat, simbolul are cea mai multă valoare: o ramă în care sunt imortalizate amintiri, o carte cu o urare în care sufletul să fie atins, ceva de privit nu doar de Crăciun, ci în orice zi din an. Ce nu se tocește, nu se uzează, poate doar se acoperă de praf. Iar ștergea lui în celelate zile din an, creează noi amintiri.
E doar o opinie, ce poate stârni zâmbete ironice, mai ales din partea celor tineri, ce sigur au o listă lungă, lungă de posibile lucruri de primit de Crăciun. Firești și zâmbetele, firească și lista, firești și neliniștile din preajma Crăciunului. Vor trece însă toate, în goana timpului și vor rămâne doar ele, amintirile. Din ce în ce mai frumoase și mai luminoase, cu cât doza de educație e mai mare.
