full screen background image

12 septembrie – Septembrie… luna florilor

E septembrie. Luna florilor. Nu a celor alintate de pe câmpii, cum spune cântecul. Căci nu e primăvară. Ci a celor așezate cu măiestrie în buchete. Buchete mai mari sau mai mici. Cele mai multe, mai mari. Că de! În prima zi de școală, în careul plin de elevi emoționați, nu contează doar ținuta și coafura mămicilor însoțitoare de școlari ai familiei. E foarte important și buchetul. Ce poate fi măsura bunăstării familiei și speranța succesului elevului.

Trandafiri, iriși, gerbera, crizanteme și crini regali. Multicolore sau uni. În ambalaje pe măsură, în coșuri și ghivece sau, mai nou, în cutii de diferite forme. Minunate toate și de nerefuzat.

Ici colo mai vezi și un buchet mai mic. Dar nu e ridicat cu grijă în sus, ca un stindard spre văzul tuturor. Nu pentru că pentru cel ce îl duce în mână n-ar fi foarte valoros. Ci pentru că privind în jur, celui ce poartă un astfel de buchet, îi pare că și el devine mai mic. Mai mic de statură. Atât de mic, încât florile îi atârnă pe lângă picioare.

Dacă am îngroșat prea mult tușele acestui tablou în care în aparență atenția se concentrează pe flori, să-mi fie cu iertare! O iau de la capăt.

Septembrie, deci. Luna florilor. Despre flori fiind zicerea, e și despre zâmbete. Atâta vreme cât sunt oferite cu drag și primite la fel. Oferite în semn de recunoștință și respect, primite cu același respect. Cam așa se întâmplă când florile ajung în mâinile copiilor. Pentru că ei le oferă de drag. Al doamnei profesoare, învățătoare sau educatoare. Pentru că e ziua din an când e timp să o strângă în brațe mai tare și să se lase îmbrățișați la rândul lor. Nu stau să facă prea multe clasamente buchetelor și nici nu speră că vor fi tratați un an întreg după mărimea lor. Ei doar își doresc să ofere. Și culmea, nici doamna învățătoare nu numără florile din buchete, nici dacă toți micuții i-au trecut prin față însoțiți de flori. Căci în aceste momente e timp, cum spuneam, pentru îmbrățișări doar și urări optimiste pentru noul an.

Și iarăși zic. Septembrie. Luna florilor oferite și primite cu drag. Indiferent de număr, culorare, ambalaj. Dar însoțite de zâmbete și gânduri bune. Oferite nu pentru că trebuie, ci pentru că e timp suplimentar pentru îmbrățișări. Acelea despre care am vorbit cândva și care, indiferent de vârstă, fac bine. Fizic și mental. Ca și dozele de educație.

ARTICOLE ASEMANATOARE

comments

comments