E final de an școlar. Moment în care toată lumea trage linie și încearcă să facă o medie aritmetică a celor petrecute din septembrie trecut și până acum. Medie ce n-ar trebuie făcută doar notelor, ci mai ales cunoștințelor, deprinderilor și abilităților de tot felul, cu care s-au îmbogățit, de-a lungul a două semestre, elevii familiei. Iar dacă media obținută la ultimele lucruri din cele enumerate este pe plus, e motiv de mare bucurie. Pentru că ne dorim mult să crească, nu doar în înălțime, nu doar în vârstă, ci mai ales în cunoaștere.
Îmi doresc ca la premierile de anul acesta la care voi fi prezentă, să văd cât mai mulți părinți mulțumiți. Mulțumiți și de alte premii decât coronița și de alt loc în clasament decât în primii trei. Mulțumiți că deși cel mic nu este nici măcar în primii zece, a dovedit că nu a trecut anul peste el în zadar. Că știe mult mai multe. Motiv în plus pentru care în anul viitor va reveni la școală poate cu chef și mai mare de învățat.
Și asta pentru că, deși nu-l stresează nici mama, nici tata, să fie doar de zece pe linie, el vrea să crească. Și a luat hotărârea aceasta nu acum, în ziua premierii, ci cu ceva vreme în urmă, când s-a gândit ceva mai bine la ce își dorește să devină, atunci când va fi adult. Cu cine ar vrea să semene. Și a înțeles că, pentru a fi la fel eroului lui, e musai să crească (iar când spun ,,erou”, nu mă gândesc nici la Spider Man, nici la Vali Vijelie). Și vrea să crească nu doar în înălțime, ci și în ani.
Greu să gândească așa un copil – îmi vor spune mulți. Greu să găsești unul care să învețe pentru el și nu pentru notă sau pentru mulțumirea adulților. E drept că, la vârste mici, e dificil să găsești vreunul care să fie motivat și de altceva decât ceea ce vine din afară (laude, cadouri sau bani). Dar cu cât petrece mai mulți ani în bancă, e normal ca dorința de a învăța să-și găsească cu predilecție motivația spre interior. Asta dacă vede în părinți și profesori un model.
Deci anul acesta îmi doresc să văd la premiere cât mai mulți părinți cu zâmbetul pe buze. Ar fi semn evident de creștere. A tuturor. În ani, în înălțime, în cunoaștere și mentalitate. Și poate parte din “vină” să o dăm pe educație. Cea pe care o tot consumăm. Unii din septembrie trecut, alții dintr-un septembrie al cărui an nu ni-l mai amintim. Pe educația consumată în doze de tot felul.
