Îmi doream de ceva vreme să scriu despre un subiect legat de dragul nostru Facebook, dar m-a prins zăpada viscolită de afară de zilele trecute și l-am abandonat. Mi s-a părut însă destul de interesant, cât să-mi revină acum în atenție.
În perioada Crăciunului tocmai trecut, a circulat pe celebra rețea de socializare o nouă provocare. Nu, nu ca cea a topului celor mai bune 10 cărți citite și nici ca cea a dușului forțat, cu cantități semnificative de apă amestecată cu gheață. O provocare în spiritul Crăciunului. Acela ca în celebra reclamă ,,De Crăciun fii mai bun…” E drept că nu era și despre a ,,fi mai personal”. Deci, o provocare care te invita să fii doar mai bun. Iar Crăciunul – cum spunea un prieten în glumă – trece repede și nici măcar nu trebuie să fii bun prea multă vreme… Mai exact, era un joc care te invita să lași un cuvânt pozitiv pentru anul 2017, care să înceapă cu prima literă a prenumelui/numelui tău. Un cuvânt care să aibă legătură cu cel care postase această invitație. Și cum mulți sunt darnici în prejma Crăciunului, invitația se lăsa cu sumedenie de cuvinte frumoase ce făceau să crească stima de sine a celui ce și le primea. Iar el, la rândul lui, adresa mulțumiri prea darnicilor prieteni de Facebook.
Mi se întâmplă uneori să intru în jocuri care îmi arată cum voi fi peste o sută de ani sau cine am fost într-o viață anterioară. Pentru omorât timpul sau pentru propriul amuzament și pentru că nu implică alte persoane și e chiar așa, un joc. Mă întreb însă dacă cei ce au lansat invitația pentru ceilalți de a fi mai buni lăudându-i, au privit cele scrise tot ca pe un joc. Sau e vorba despre nevoia de confirmare, de vizibilitate, sau pur și simplu de testarea bunăvoinței celorlalți. Mă întreb doar, cu tristețe, ce-i drept, abținându-mă însă să fac judecăți de valoare. Până la urmă, sunt nevoi firești, pe care fiecare alege dacă să le expună sau nu public.
Am avut de multe ori tentația de a renunța la site-urile de socializare, pentru că uneori îmi arată lucruri pe care nu aș vrea să le știu despre ceilalți. De dragul lor și al meu. Apoi am revenit asupra deciziei, gândind că fiecare alege ce arată sau nu celorlalți din el. Și gândind că, de fapt, tot ce se întâmplă pe această rețea e un joc. Doar că nu e un joc sincer și pătimaș, ca în vremea copilăriei, când mici fiind voiam doar noi să câștigăm și spuneam cu sinceritate tot ce gândeam. Ci e un joc cu oameni mari, de cele mai multe ori, în care fiecare spune ce vrea să audă celălalt. Și cum ne place să ne jucăm toată viața… asta e. Important este să nu-l luăm prea în serios. La fel stă treaba și cu dozele de educație. Alegeți dacă să le luați sau nu în serios. Zilnic.
Leave a Reply