Finalul lui noiembrie și începutul lui decembrie ne aduc o minivacanță. Bineînțeles că e motiv de bucurie pentru cei mai mulți. Am citit însă, pe un site de socializare, o întrebare retorică, formulată de cineva care lucrează în străinătate, legată de când mai au românii timp să muncească. Nu știu dacă era român sau nu cel care adresase întrebarea, pentru că ortografierea celor scrise m-a făcut să am îndoieli în privința naționalității. Însă m-a făcut să mă întreb dacă și cei ce muncesc pe alte meleaguri beneficiază atât de generos de astfel de zile libere la nivel național.
Și uite că am aflat că nu suntem chiar cei mai mari amatori de zile de relaxare. Cu vreo doi ani în urmă, eram chiar spre coada clasamentului la nivel european în privința sumei zilelor legale libere și a celor de concediu. (Era pe vremea când beneficiam de 9 astfel de zile.) Între timp, aleșii noștri au avut grijă să ne urce în clasament, cu cele 12 zile libere pe care ni le-au legiuit.13 de fapt! Era cât pe ce să uit de cea mai recentă, din 1 Iunie.
Germanii, italienii și maltezii sunt printre fruntași în această privință. Citeam undeva că finlandezii ar avea chiar 15 zile libere, fiind la o distanță remarcabilă față de Olanda sau Ungaria, unde sunt doar 8 zile libere legal.
E drept acum că putem compara cantitatea muncii în număr de zile lucrate, dar nu și calitatea, dacă e să privim spre economia germană sau spre educația finlandeză. Zic totuși să nu avem prea multe mustrări de conștiință în privința numărului zilelor libere.
În schimb am putea avea mai multe mustrări de conștiință în privința calității muncii pe care o prestăm. Vorba aceea: ,,Decât mult și prost, mai bine puțin si bun.”
Concluzionând, am putea reformula întrebarea de pe site-ul de socializare. Nu ,,Când mai au românii timp să muncească?” ci ,,Cum muncesc românii?”…
E tot o întrebare retorică. Asemeni altora formulate în doze, spre a trezi nu mustrări de conștiință, ci dorință de schimbare.
Leave a Reply