E marți și cei mai superstițioși dintre noi se așteaptă să se lovească de cele trei ceasuri rele. Și ce-ar putea să le aducă? Ținând cont de prioritățile adulților, vestea proastă ar putea fi dată de bancomatul ce te informează că s-a golit cardul, de medicul ce-ți spune că analizele n-au ieșit la fel de bune ca anul trecut, sau de profesorul copilului care îți spune că cel mic are o problemă la școală.
Primele două vești le primești oarecum resemnat, căci nu e prima dată când cardul se golește mai repede decât ai prevăzut, iar analizele par a se conforma din ce în ce mai mult cu vârtsa din buletin și nu cu cea pe care îți dorești să o ai. Dar când vine vorba de cel mic, îți zici că lucrurile mai au o șansă de a fi schimbate. Și-atunci, reacționezi.
Sunt mai multe moduri de a acționa în astfel de situații. Prima categorie: “Iar mă sună de la școală. Clar. Are profesorul ceva cu al meu. Că doar nu o fi chiar cel mai rău. Dar dacă așa l-a luat de la început, acum orice ar face, tot rău e.” Deci, vinovat e profesorul.
A doua categorie e cea care dă vina pe copil: “Doar nu îi spun de acasă să fie obraznic și neatent. Dar face doar ce vrea el. Iar eu nu pot să fiu și la școală și la serviciu în același timp”. Deci, vinovat e copilul.
O altă categorie e aceea care nu se concentrează pe găsirea vinovatului, ci pe găsirea de soluții în astfel de situații. E cea mai inspirată categorie. Căci e greșit să te poziționezi, chiar de la început, într-o tabără sau alta. Iar în educație, ca în multe alte domenii, e necesar să fii diplomat și să colaborezi. Poți fi aliatul profesorului, în beneficiul elevului. Iar dacă ești aliatul lui, atunci trebuie să ai o atitudine pozitivă față de el, respectându-l ca profesionist ce îi dorește și el binele copilului. Chiar dacă uneori poate mai greșește. E om ca și tine. Iar cea mai mare greșeală e să-l critici în fața celui mic. Căci îi oferi motive în plus celui din urmă să îl aprecieze mai puțin pe cel mare de la școală.
Și dacă ai făcut alegerea de a colabora cu profesorul în mod cât mai eficient, pașii pe care ar fi indicat să-i urmezi, sunt simpli… Glumesc… De fapt, nimic nu e atât de simplu cum pare, când vine vorba de educație. Dar o cale de urmat ar fi cea în care începi prin a identifica exact problema. Ține de comportamentul față de colegi sau profesor, de atenția și implicarea la ore, de felul în care își scrie temele? Apoi e bine de știut când a apărut problema? Dacă s-a repetat, dacă este în legătură cu un alt eveniment.
După ce v-ați lămurit în privința problemei, stabiliți un plan. Împreună cu profesorul. În niciun caz nu porniți de la ideea că ați încercat tot. Iar planul, odată stabilit, îl puteți face cunoscut și celui mic. Și înarmați-vă cu rabdare. Multă răbdare! Și chiar și cu un alt plan de rezervă, pentru cazul în care primul nu va funcționa. Căci problemele celui mic de la școală nu pot fi rezolvate, de cele mai multe ori, făcând doar un pas. Așa cum multe probleme din viața fiecăruia necesită drum lung în rezolvarea lor. Ca și drumul pe care ni l-am propus când am pornit cu administrarea dozei de educație. Și unde mai pui că e zilnică…
