Bun găsit, dragilor!
Trebuie să recunosc că mă aflu printre fericiții care au călătorit ceva dincolo de granițele țării. Și am văzut o sumedenie de locuri frumoase și de oameni frumoși. Dar bineînțeles că am văzut, uneori, și contrariul.
Cu toate acestea, de câte ori rememorez cele văzute, de cele mai multe ori îmi apar imagini cu orașe mai mult sau mai puțin curate, dar cu o unitate în arhitectură ce le dă un farmec aparte. Acoperișuri și fațade în culori plăcute, specifice regiunii. Ce le oferă individualitate și eleganță, indiferent de secolul în care au fost construite.
Întorcându-mă însă din retrospectiva locurilor vizitate, deschid brusc ochii asupra realității dragii noastre urbe. În care cei mai mulți ne-am născut și viețuim. Și-n loc de unitate, văd o mare diversitate. Acum nu că aș fi eu o adeptă a monotoniei… Dar blocurile văruite multicolor, îmi dau senzația că un copil energic a răsturnat coșul plin cu cuburi colorate pe străzile prăfuite. Iar, uneori, același cub e chiar tricolor. Și nu în semn de patriotism, căci nici măcar nu sunt culorile de pe steagul țării. Ci mai degrabă în semn de prost gust sau nepăsare.
Ne plângem ades, întorși din călătorii din țări mai civilizate, că orașul nostru nu e motiv de mândrie. Că blocurile sunt înghesuite și neinspirat zugravite, că nu mai avem un centru cu clădiri vechi, ce i-ar putea îndulci măcar puțin aspectul. E o realitate. Dar, să ne gândim dacă nu cumva, pe lângă buldozerele comuniste ce au dărâmat clădirile pline de farmec din centrul orașului, am contribuit, într-o mai mică sau mare măsură, și noi. Atunci când, izolându-ne termic blocurile, le-am văruit într-o culoare mai ochioasă decât a vecinilor, atunci când, prin diferite moduri mai puțin ortodocse, am obținut aprobare de construire a unei clădiri pe singurul spațiu verde existent între blocuri.
O speranță de mai bine, însă, se pare că planează pe deasupra blocurilor sucevene. Unul dintre cei doi viceprimari a informat că Primăria aprobă autorizaţii pentru anvelopare termică pe buzunarul proprietarilor, însă numai dacă solicitanţii se obligă la respectarea condiţiilor de minim confort vizual. Adică, sucevenii care nu participă la eforturile de izolare termică a blocurilor în care locuiesc, alături de vecinii de scară, vor fi obligaţi să plătească măcar repararea faţadei aferente apartamentului propriu, cât şi vopsirea acesteia în culoarea restului suprafeţei reabilitate cu elemente de polistiren.
Se pare că doar așa funcționează la noi lucrurile. Bunul simț și gust impuse cu forța. Deși, se vor găsi cu siguranță câțiva care vor spune că orice regulă e făcută pentru a fi încălcată. Sper însă să fie cât mai puțini aceștia! Ar putea ajuta, bineînțeles, o doză de educație!
