Scriitorul Matei Vişniec, născut la Rădăuți, a câştigat ediţia din acest an a premiului literar “Augustin Frăţilă”, în valoare de 10.000 de euro, distincţia fiindu-i acordată marţi seară, pentru volumul “Negustorul de începuturi de roman”, publicat la editura Cartea Românească, în anul 2013.
La ceremonia de decernare a premiului literar “Augustin Frăţilă” – romanul anului 2013, un concurs organizat de Uniunea Editorilor din România (UER), au participat membrii juriului – Alex. Ştefănescu, Tudorel Urian şi Daniel Cristea-Enache -, bloggeri, scriitori, Mihai Penescu, directorul UER, Mihai Mitrică, director executiv al Asociaţiei Editorilor din România (AER), precum şi câştigătorul ediţiei de anul trecut a trofeului, Radu Aldulescu.
Cele cinci romane finaliste la premiul literar “Augustin Frăţilă”, ediţia a III-a, au fost “Un singur cer deasupra lor”, de Ruxandra Cesereanu (Editura Polirom), “Kinderland”, de Liliana Corobca (Editura Cartea Românească), “Jurnalul unui cântăreţ de jazz”, de Bujor Nedelcovici (Editura Allfa), “Boala şi visul”, de Dan Stanca (Editura Tracus Arte), şi “Negustorul de începuturi de roman”, de Matei Vişniec (Editura Cartea Românească).
Aceste cărţi au fost selectate de un juriu de specialitate, format din criticii literari Alex. Ştefănescu, Tudorel Urian şi Daniel Cristea-Enache, din cele 65 de romane înscrise în competiţia pentru premiul în valoare de 10.000 de euro.
Romanele finaliste au intrat apoi în etapa a doua de jurizare, care a avut loc între 20 octombrie şi 25 noiembrie. Un juriu format din 24 de bloggeri a ales câştigătorul premiului, acordând puncte de la 1 la 5 fiecărui roman finalist.
Matei Vişniec nu a fost prezent la eveniment, acesta fiind la Paris.
Chiar dacă nu a putut fi prezent la gala de decernare a premiului literar “Augustin Frăţilă”, Matei Vişnec a intrat în direct prin telefon în timpul evenimentului şi a transmis un mesaj celor prezenţi:
“Ştirea aceasta o primesc în biroul meu de la Radio France Internationale, unde tocmai am terminat o emisiune despre ororile lumii, aşa că ea cade foarte bine peste materia asta îngrozitoare care este actualitatea şi chiar mă gândesc că romancierul, scriitorul, poetul are întotdeauna datoria de a oferi ceea ce actualitatea nu poate să ofere, adică puţină speranţă, puţină adâncime, puţină profunzime, puţină generozitate, puţină imaginaţie. Cred că este unul dintre premiile dacă nu cumva cel mai important pe care l-am primit vreodată, cu atât mai mult cu cât e un premiu pentru roman. Toată lumea ştie că eu am scris teatru şi totuşi de vreo zece ani cred că am intrat în vârsta romanului. Ceva se întâmplă, nu ştie nici el, scriitorul, ce se întâmplă cu el însuşi. La un moment dat, simţi nevoia să te exprimi prin roman. Sunt foarte trist şi foarte fericit. Trist că nu sunt acolo să mă bucur, dar nu le poţi avea pe toate. Sunt fericit că, de la distanţă, am putut să păstrez un contact cu limba română în aşa fel încât să şi conving oameni foarte exigenţi, bloggeri care m-au citit şi cei trei distinşi membri ai juriului, i-am convins că limba română poate fi păstrată, conservată, hrănită şi de la distanţă – cum mi s-a întâmplat mie să trăiesc în Franţa din ’87 încoace. În acelaşi timp, fac parte din literatura română, sunt un scriitor român, deci acest premiu pentru mine înseamnă enorm. (…) Cred că nu m-am îndepărat niciodată de ceea ce a fost de fapt cetăţenia mea, viaţa mea, identitatea mea, viaţa mea, existenţa mea: limba română. Când am plecat din România am luat un singur lucru cu mine: limba română şi ceea ce-mi dăduse ea – emoţie, căldură, poezie, adevăr, prietenie”, a transmis Matei Vişniec prin telefon, precizând că îi apreciază şi îi citeşte pe ceilalţi scriitori finalişti.
Despre premiul literar “Augustin Frăţilă”, Matei Vişnec a spus: “Limba română, literatura română vor fi recunoscute în străinătate în primul rând când romanul românesc va cuceri lumea şi are şanse să cucerească, iar acest nume, Augustin Frăţilă, pus pe acest premiu, e un fel de omagiu adus artistului care se cheltuieşte, care se dăruieşte”.
“Simt ceva foarte important în acest moment, simt că până la vârsta de 58 de ani nu m-am păcălit. În sensul că m-am dăruit literaturii, am scris, în două limbi, printre picături, în cafenele, mergând spre radio, venind de la radio, în trenuri, în maşini, în avioane, la Rădăuţi, la Paris şi cred că meritam sau mai bine spus a meritat să-mi dau energia, viaţa şi patru decenii şi mai bine literaturii. (…) O enormă îmbrăţişare românească de la Paris”, a concluzionat Vișniec.
