Bine v-am regăsit, dragii mei!
În sfârșit, a venit iarna! Iar anul acesta, a fost mai mult decât punctuală. A venit “în calendar”, chiar în prima zi a lui decembrie, dar și în fapt, cu zăpadă bogată, în aceeași zi.
Iar zăpada e motiv de bucurie pentru cei mai mulți dintre noi, indiferent de vârstă, ocupație sau… nivel de educație. Se bucură și mici și mari. Cei mari, care sunt șoferi, ce-i drept, mai puțin. Căci, zăpada ce acoperă mașinile dis-de-dimineață poate fi un motiv în plus de întârziere la serviciu. Sau o scuză pentru absența de la program, de ce nu?, pentru cei ce văd partea plină a paharului și… au șefi mai îngăduitori. Și tot zăpada poate fi cea care le aduce aminte brusc, celor ce preferă să se deplaseze iarna cu mașina personală, că interdicția de a circula pe drumurile publice fără cauciucuri de iarnă nu e chiar atât de absurdă, ci tot spre binele lor, dar și al celorlalți.
Luând în ordinea crescătoare a bucuriei adusă de zăpadă, pe listă ar trebui să urmeze părinții. Pentru că e motiv pentru copii de stat mai mult afară, la joacă în aer liber, și nu în fața vreunei tablete sau a unui ecran de televizor. Se bucură, deci, și părinții, mai ales aceia inspirați, care nu dau sfaturi copiilor la ieșirea din casă de genul: “Ai voie să te joci cu zăpadă, dar ai grijă să nu te uzi!” Căci, un astfel de sfat e echivalentul celui adus astă vară în discuție: “Poți să alergi, dar ai grijă să nu transpiri!” Căci, mă întreb, cum ai putea să nu te uzi când te dai cu sania sau te joci cu zăpadă, dacă ea, zăpadă, cum știm cu toții, chiar și părinții care au lipsit la lecția despre stările de agregare ale apei, e chiar vitala licoare în stare solidă.
Continui lista celor fericiți de venirea zăpezii și pot afirma, fără nici o urmă de îndoială că cei mai bucuroși sunt copiii. Care își fac deja planuri despre cum va fi bulgăreala la ieșirea de la școală, cum va fi concursul de sănii, sau cât de reușit va fi omul de zăpadă din curte. Iar, dacă ne acordăm câteva minute pentru aduceri aminte din vremea copilăriei, adulți fiind – indiferent dacă suntem părinți sau cadre didactice -, vom fi la fel de siguri de bucuria copiilor noștri. Și, pentru că scopul pe care ni-l propunem, ce-i drept, în moduri diferite, este fericirea celor mici, cred că ar fi potrivit, la venirea zăpezii, să fim mai zgârciți cu temele pentru acasă, cu temele suplimentare, cu sfaturile de a nu se uda când ies la joacă. Și n-ar fi rău dacă am lăsa deoparte treburile ce nu sunt chiar atât de urgente și să dăm și noi în mintea copiilor, fără teama de a nu fi luați în serios, dar cu convingerea că le putem face o mare bucurie jucându-ne alături de ei, afară.
Eu una am primit deja de la fiul meu promisiunea anuală a botezului cu zăpadă. Pe de o parte. Iar pe de altă parte, am programat la școală o bulgăreală zdravănă cu elevii mei. Doar zăpadă suficientă să fie, căci iarnă va fi… aproape trei luni de-acum încolo. Așa cum va va fi, sper, și pe viitor, nevoie de educație. În doze potrivite fiecăruia și zilnice…
