Doza de educaţie (DDE) – Astăzi e 22 aprilie. Ziua Planetei Pământ.
Adică ziua în care ne amintim, oficial, că trăim pe o minge albastră care se învârte prin Univers cu viteză… și totuși reușește să ne țină în picioare.
Dacă ar exista un manual de utilizare pentru Planetă, probabil prima pagină ar spune simplu: „A se folosi cu grijă. Nu există piesă de schimb.”
Și totuși, ce relație interesantă avem cu Pământul! Îl folosim zilnic. Călcăm pe el, respirăm prin el, mâncăm din el. Îl traversăm grăbiți, dar rareori îl privim cu adevărat. Ne plângem de ploaie, dar uităm că fără ea am negocia cu cactusul pentru un pahar de apă.
Bucuria de a trăi pe planeta asta e atât de firească, încât a devenit invizibilă. Ne bucurăm de cafeaua de dimineață, dar nu și de faptul că există dimineață. Ne bucurăm de vacanțe exotice, dar ignorăm miracolul ierbii care crește fără să ceară aplauze.
Cred că Ziua Planetei nu e doar despre reciclare și copaci plantați strategic pentru fotografii reușite. Poate e despre respect. Despre acea atitudine tăcută care spune: „Îmi pasă.”
Respectul nu e un concept abstract. E foarte concret. Se vede în felul în care nu arunci ambalajul pe jos „pentru că oricum mai sunt”. Se simte în momentul în care închizi apa în timp ce te speli pe dinți. Se aude în tonul cu care vorbești despre natură în fața unui copil curios.
Pentru că respectul față de planetă e, în fond, respect față de noi înșine.
Felul în care tratăm mediul spune ceva profund despre felul în care ne raportăm la viață. Dacă suntem atenți la un copac, e mai probabil să fim atenți și la un om. Dacă putem proteja un râu, poate putem proteja și o relație. Grija se învață. Și, poate o veste bună pentru mulți, se molipsește.
Iar bucuria? Bucuria apare când începem să observăm. Când încetinim suficient cât să vedem apusul, nu doar să-l postăm. Când respirăm adânc și realizăm că aerul nu e un drept garantat pe vecie. Când ne lăsăm uimiți de lucrurile care nu ne costă nimic, dar valorează totul.
Planeta nu ne cere perfecțiune. Ne cere responsabilitate. Și puțină recunoștință.
Așa că astăzi, de Ziua Pământului, poate nu schimbăm lumea dintr-o mișcare eroică. Dar putem schimba un gest. O alegere. O atitudine.
Pentru că, la urma urmei, nu moștenim planeta de la părinți. O împrumutăm de la copiii noștri.
Și ar fi frumos s-o returnăm cu zâmbetul pe buze.
prof. Maria Adriana Nichitean
