Doza de educaţie (DDE) – Pe 16 aprilie, în ședința de Guvern, a fost aprobată o Ordonanță de urgență care, la prima vedere, sună tehnic și birocratic: modificarea Legii 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare și luarea unor măsuri în domeniul educației.
Tradus în limbaj uman: se deblochează concursurile pentru ocuparea posturilor didactice din învățământul preuniversitar, pentru posturile de asistent universitar și pentru promovările din universități.
Adică, spus simplu: se face loc pentru profesori.
Poate că pentru unii e doar o știre administrativă. Pentru sistemul de educație, însă, e o gură de aer.
În învățământul preuniversitar, există mai multe forme de angajare: pe perioadă nedeterminată, pe durata de viabilitate a postului, pe perioadă determinată – de regulă un an școlar – sau în regim de plată cu ora. Iar pentru mulți dintre cei angajați temporar, contractele încetează la final de august, odată cu încheierea cursurilor.
În fiecare an, mii de profesori trăiesc această incertitudine: „Unde voi fi la 1 septembrie?” Nu e doar o întrebare logistică. E una existențială.
Pentru că educația nu înseamnă doar conținut livrat la oră fixă. Înseamnă relație. Înseamnă atașament. Înseamnă continuitate. Un copil nu învață doar materia. Învață omul din fața lui. Se obișnuiește cu vocea, cu stilul, cu exigența, cu umorul acelui profesor. Iar când, de la un an la altul, oamenii dispar din cauza blocajelor administrative, nu dispare doar un nume din catalog. Se rupe o punte.
Ordonanța adoptată creează cadrul legal pentru asigurarea resursei umane necesare în anul școlar și universitar 2026–2027. Sună tehnic. Dar în spatele formulării se află ceva foarte concret: stabilitate. Iar stabilitatea, în educație, nu e un moft. E fundament.
Un sistem care funcționează pe interimat permanent transmite, chiar fără intenție, un mesaj de provizorat. Iar educația nu poate fi provizorie. Nu poți construi încredere cu termen de expirare.
Desigur, deblocarea concursurilor nu rezolvă toate provocările din sistem. Dar e un pas necesar. Pentru că orice reformă, orice curriculum modern, orice strategie ambițioasă are nevoie, înainte de toate, de oameni. De profesori care știu că locul lor nu e „până la vară”.
Educația nu începe la 1 septembrie și nu se termină la 31 august. Ea curge continuu, prin generații. Iar pentru asta, are nevoie de predictibilitate.
prof. Maria Adriana Nichitean
