Doza de educaţie (DDE) – L-am întâlnit pe noul ministru al Educației în contexte diferite. Am stat de vorbă. Am ascultat. Am pus întrebări. Și, știți cum e, deformare profesională: dincolo de funcție, m-a interesat omul.
Mi-aș fi dorit o perioadă mai așezată, ca pentru orice început. Cu bugete care construiesc, nu doar cârpesc sau și mai rău, dărâmă. Cu spațiu pentru viziune, nu doar pentru supraviețuire printre străduțe înguste, prăbușite de austeritate. Dar realitatea nu ne întreabă ce ne-am fi dorit.
Acum, că îl întreabă mulți ce-i place și ce dorește, am aflat și că ar fi pasionat de literatură și istorie. Nu știu cât de spectaculos sună asta într-un comunicat politic. Probabil deloc. Nu aduce voturi rapide și nici breaking news. Iar într-o societate care citește tot mai puțin, un lider care citește… e cu semnul exclamării.
Pentru că spațiul nostru public arată cam așa: opinii multe, lecturi puține. Reacții rapide, reflecții amânate. E mai ușor să cauți validare instant decât să cultivi discernământ. Investim în imagine, dar economisim la cultură. Iar când cultura devine opțională, manipularea devine inevitabilă.
O țară care nu mai citește devine o țară care uită să gândească în profunzime. Și o țară care nu gândește în profunzime poate fi condusă prea ușor.
De aceea, ideea că la conducerea Educației s-ar afla cineva care deschide cărți din curiozitate, nu din obligație, mi se pare mai mult decât un amănunt biografic. Mi se pare o formă discretă de rezistență. Într-un climat în care impostura intelectuală a devenit aproape banală, cultura autentică e aproape un act de curaj.
Literatura și istoria nu sunt podoabe pentru discursuri festive. Ele te învață să vezi nuanțe. Să recunoști tipare. Să înțelegi că prezentul nu e un accident, ci o consecință. Și, poate cel mai important, te învață modestia.
Nu știu ce va reuși noul ministru. Nu știu cât îi va permite contextul. Dar știu că educația nu poate fi ridicată doar prin proceduri. Ea se așază pe o fundație de valori. Iar cultura este una dintre ele.
Poate că nu pare mult. Poate că nu e spectaculos. Dar uneori exact detaliul aparent minor ține în echilibru o construcție întreagă.
Pentru că o societate se schimbă nu doar prin miniștri mai buni, ci prin cititori mai curajoși.
prof. Maria Adriana Nichitean