Doza de educaţie (DDE) – Zilele trecute am citit o postare care m-a făcut să zâmbesc și să oftez – combinație rară, dar reală: „Hai că de la pregătitoare am ajuns și noi cu unul dintre copiii noștri la liceu! Emoții mari… dar cum facem ca educația și bucuriile să fie accesibile pentru toți?”
Și apoi continua povestea balului bobocilor, cu bilet de peste 200 de lei la restaurant… „pentru că așa a fost și anul trecut”.
Hm… M-am întrebat pe interior: cine are 200 de lei de pus pe o porție de bucurie? Pentru unii, nu e despre meniu, ci despre obstacole reale. Și fără să vrem, o sărbătoare devine un… filtru financiar.
Mi-am amintit de câteva învățătoare pe care le cunosc și care au putut spune un simplu „nu” unui banchet scump. Motivația lor? Toți copiii să poată veni. Și de vreo doi profesori care nu acceptă cadouri. Ce gest minunat: „Vă vreau pe toți aici, nu doar pe cei cu portofel generos”. Și da, a funcționat. Bucuria a fost reală și împărtășită.
La liceu… oare am uitat să fim atenți la toți? Aproape un sfert dintre copii nu figurează în nicio formă de învățământ, iar 4 din 10 adolescenți consideră liceul prea scump sau neatractiv. Dacă atât de mulți se opresc înainte de a ajunge acolo, nu ar trebui să ne asigurăm că cei care ajung nu sunt excluși nici dintr-un bal?
Adevăratul bal al bobocilor nu e despre meniuri sofisticate sau ținute scumpe. E despre râs împărțit, dansuri stângace, aplauze pentru curaj și sentimentul că faci parte dintr-o echipă. Și da, există soluții: preț simbolic, acoperirea diferențelor pentru cei care nu pot, sau activități creative care nu costă nimic, dar dau mult.
Educația nu e doar despre note. E despre incluziune, empatie și despre a-i ajuta pe copii să se simtă văzuți. Uneori, cele mai simple gesturi – un zâmbet, o invitație fără bariere financiare – fac mai mult decât orice petrecere fastuoasă.
Haideți să ne imaginăm un bal al bobocilor incluziv: fiecare copil să aibă acces, fiecare să se simtă parte din poveste. Nu pentru că e obligatoriu, ci pentru că merită. Bucuria nu are preț, dar are nevoie de deschidere și inimă.
Și data viitoare când organizați un eveniment, întrebați-vă: „Toți copiii pot participa?” Dacă răspunsul nu e clar „da”, e momentul să schimbăm regulile jocului.
Pentru că adevărata magie a educației se simte atunci când nimeni nu rămâne pe dinafară… și, da, chiar și cu ceafă de porc pe meniu, zâmbetele trebuie să rămână gratuite pentru toți!
prof. Maria Adriana Nichitean
