Doza de educaţie (DDE) – Aș vrea să vă spun că azi vorbim despre ceva ușor, vesel, cu fluturași pe pereți. Dar nu. Vorbim tot despre școală. Mai exact, despre profesori. Și despre ce condiții fantastice li se mai pregătesc pentru a… putea preda la gimnaziu și liceu.
Recent, mai mulți universitari, în cadrul unei dezbateri academice foarte serioase, au propus ca viitorii profesori să fie obligați să aibă… două masterate. Da, ați auzit bine. Două. După licență. Unul didactic și unul de specialitate.
Comentariile din online n-au întârziat: „Două masterate? Prea puțin! Măcar și un doctorat, două…” „Să vină profesorii din Sri Lanka, că ai noștri vor fugi!” „Și centura neagră la karate, pentru ședințele cu părinții!”…
Citind știrea am simțit cum încep să mă doară genunchii… anticipat. Știți voi, de la urcatul pe scara academică, care devine tot mai lungă, mai costisitoare și mai absurdă.
Să nu fiu greșit înțeleasă: sunt pentru formare solidă. Pentru profesionalism, exigență, vocație. Dar haideți să ne întrebăm sincer: Cine va mai avea timp, bani, energie pentru două masterate și, eventual, și un stagiu în Sahara, ca să poată preda „cu calitate”? Și pentru ce? Pentru un salariu de 40 de lei pe oră și o tonă de hârtii inutile?
Ironia e că la masa discuțiilor nu a fost invitat niciun profesor din preuniversitar. Așa că, în timp ce noi suntem în sălile de clasă, universitarii vorbesc despre noi. Cu empatie teoretică și inițiative aplicabile, eventual, pe Marte.
Educația are nevoie de profesori buni, nu de maratoniști ai diplomelor. Vrem oameni formați, da, dar și sprijiniți. Apreciați. Plătiți corect. Altfel, ce vom avea? Două masterate și zero motivație.
Îndemnul de astăzi? Dragă statule, dacă tot ne vrei supereroi cu două masterate, oferă-ne și un sistem care nu ne face să fugim. Nu lungi drumul până la catedră mai mult decât e cazul. Mai bine fă-l unul pe care merită să-l parcurgem.
Până data viitoare, rămâneți cu mintea clară, cu simțul umorului activ și… cu inima aproape de profesori.
prof. Maria Adriana Nichitean
