Doza de educaţie (DDE) – Sâmbătă, 18 octombrie s-a marcat Ziua Europeană de Luptă Împotriva Traficului de Persoane. Subiect greu, știu. Dar hai să nu-l schimbăm, că parcă prea a trecut în tăcere această zi. Hai să dăm cu zahăr brun peste adevăr și să îl înghițim împreună.
Să intrăm direct în pâine – și nu în metafore: România este în topul Europei… din păcate, nu la matematică, nu la inovație, ci la trafic de persoane. Practic, suntem pe podiumul rușinii, campioni la export de vulnerabilitate. Și aici nu vorbim de „trafic” de nervi în intersecție, ci de oameni – copile, femei, tineri, oameni care pleacă pentru o viață mai bună și ajung să fie vânduți la bucată, ca legumele în piață, dar fără tarabă și fără voie.
Și ce face statul nostru harnic în fața acestei realități? A… da. Pregătește ceva ce numai în stilul românesc putea fi conceput: posibila desființare a ANITP, adică Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane. Singura structură care se străduia să schimbe ceva în treaba asta. E ca și cum ai aprinde foc în bucătărie și ai decide că… stingi lumina.
Să ne-nțelegem: ANITP nu e o mega-instituție cu 3000 de angajați care beau cafea și dau din pix. Sunt sub 100 de oameni – psihologi, asistenți sociali, oameni din MAI. Jumătate dintre ei chiar știu ce fac. Și fac mult, cu puțin. Dar în loc să-i susținem, vrem să-i… facem invizibili. Bravo nouă. Mai tăiem un buget, mai salvăm un leu, mai pierdem câteva sute de vieți.
În primele 6 luni ale lui 2025, 72% din victimele traficului intern au fost exploatate sexual. Adică în România, aici, nu pe „deep web”. Nu în filme. În sate, în orașe, în blocuri cu vecini care „nu aud nimic”. Iar noi vrem să scoatem din priză singurul bec care mai luminează puțin coridorul ăsta întunecat?
Prevenția nu se face cu aplauze și fluturași colorați. Se face cu oameni pregătiți, cu structuri funcționale, cu coordonare. Și, mai ales, cu educație. Dacă tăiem fix de unde începe sprijinul – de la prevenție, de la informare, de la sprijin psihologic – nu facem economie. Facem complicitate.
Dacă ți se pare că statul exagerează când vrea să desființeze instituții-cheie, ai perfectă dreptate. E ca și cum am vinde centura de siguranță de la mașină ca să punem niște LED-uri albastre pe oglinzi. Arată frumos, dar… te și izbești frumos.
Concluzia? Fii vigilent. Nu te lăsa păcălit de „ieftin și bun” când vine vorba de siguranța oamenilor. Vorbește despre asta. Cu elevii tăi, cu copiii tăi, cu vecinii care „nu aud nimic”. Și cere autorităților să nu închidă robinetul exact când casa arde.
Căci, să fim serioși, într-o lume în care traficul de persoane e organizat și perfid, noi avem nevoie de mai mult decât lozinci. Avem nevoie de instituții care rămân. Și lucrează.
Până data viitoare, păstrați-vă ochii deschiși, mintea critică și… sufletul solidar.
prof. Maria Adriana Nichitean
