Doza de educaţie (DDE) – Încerc să mă țin la curent cu cât mai multe dintre cele ce sunt pe placul tinerilor și-n centrul preocupărilor lor, căci, lucrând cu ei, ar fi inconștiență curată să stau cu spatele la lumea lor, dincolo de întâlnirile noastre. Încerc să le înțeleg expresiile englezate, să trag cu ochiul la Tik-Tok, să văd care le sunt valorile și valoroșii a căror viață și-o doresc.
Pentru că n-ai cum să comunici cu celălalt dacă nu-i cunoști limba, și n-ai cum să menții o conversație, dacă nu ai măcar o preocupare, cât de mică, în comun cu el.
Cu una dintre „preocupările” tinerei generații m-am ciocnit, însă fără proprie inițiativă. Mai exact, am aflat cum și de ce funcționează ChatGPT-ul pentru că unul din formatorii la multele cursuri de care nu mă feresc nici la vârsta asta, mi-a dat o temă ce trebuia făcută utilizând inteligența artificială. Auzisem de ea, dar nu avusesem încă nici curiozitatea, nici necesitatea utilizării ei. Pe de o parte, mi-am dat seama că accesând-o, aș putea economisi timp valoros dacă aș lua de bun tot ce găsesc acolo. Pe de altă parte, mi-am dat seama că stilul meu analitic și care pune la îndoială informațiile ce nu sunt verificate, filtrate și înțelese, nu mă lasă să mă împac prea bine cu artificialul, oricât de inteligent ar fi.
Și recunosc că n-am putut fi decât bucuroasă când gândurile mi-au fost confirmate ascultând o conferință a profesorului Miclea. Pentru că lucrurile, în cazul ChatGPT-ului atât de îndrăgit de noua generație, stăteau cam așa și în mintea mea: utilizând inteligența artificială fără analize și comparații, ci doar prin copy-paste, experiența mea e 0. Nu rămân cu nimic în minte, ci doar cu o temă pentru profesor. Și 0 experiență, înseamnă 0 dezvoltare. Pentru că de fapt eu sunt o sumă de experiențe de învățare, experiențe care mă construiesc pe mine, care îmi construiesc identitatea.
Metafora lui Miclea mi-a plăcut și mai mult, fiind extrem de explicită în această problemă și cu siguranță și pe înțelesul tinerilor… Foarte mulți își doresc să ajungă în vârful Munților Himalaya să-și facă un selfie. Și chiar reușesc în ultima vreme. Unii o fac ajungând cu elicopterul. Zboară, aterizează, fac selfie-ul și decolează. Alții pornesc de la poalele muntelui, îl urcă depășindu-și limitele, admirând peisajele, încurajându-i sau fiind încurajați de cei care îi însoțesc, punând la lucru inima, plămânii, mușchii. Toate astea îi fac să ajungă în vârf fiind mult mai mult de cum au plecat de la poale… Cam așa e și cu inteligența artificială…
Și poate tinerii nu înțeleg asta pe deplin… Dar noi, adulții ar trebui să înțelegem… Și înțelegând să nu-i lăsăm să se împrietenească chiar atât de tare cu informația livrată de-a gata. Altfel…ne vom trezi, cu adulții de mâine, tinerii de astăzi, la fel de mici, necrescuți și subdezvoltați intelectual, pe cât de mare și puternică e inteligența artificială…
prof. Maria Adriana Nichitean
