Doza de educaţie (DDE) – Clasa pregătitoare nu e doar o formalitate, o bifă în calendarul educațional. Este marele început. Punctul zero al aventurii școlare. Și, oricât de tare ne-ar tenta să tratăm totul birocratic – liste, opțiuni, cereri – adevărul e că, pentru un copil de șase ani, acest pas e uriaș. E ca și cum, peste noapte, lumea lui devine mai mare, mai zgomotoasă și plină de reguli noi.

A doua etapă de înscriere a început deja, între 23 și 29 mai. E momentul în care părinții care nu au prins loc din prima sau care s-au hotărât mai târziu mai pot depune cereri. E și momentul în care mulți părinți intră în „modulul panicați”: ce învățătoare e mai blândă? Ce școală are grupă la parter? Se mai poate schimba opțiunea?

Dar, înainte de toate astea, părinții ar trebui să se întrebe: „Cum pregătesc eu copilul pentru ce urmează?” Și nu vorbim aici despre litere și cifre. Ci despre încredere, curaj, autonomie. Despre felul în care îl ajuți să înțeleagă că școala nu e o pedeapsă, ci o oportunitate. Că va greși și e OK. Că nu trebuie să fie perfect, ci curios.

Un copil care merge la școală cu teamă – teamă de doamnă, de colegi, de greșeli – va asocia învățarea cu stresul. Dar un copil pregătit emoțional, susținut cu blândețe, va înflori chiar dacă nu știe toate literele din prima.

De aceea, rolul părinților este esențial. Să fie aproape, dar fără să împingă. Să asculte, fără să judece. Să transforme începutul într-o experiență de explorare, nu într-o competiție. Copiii nu trebuie comparați – nici cu alții, nici cu așteptările noastre idealizate.

Școala e un drum lung. Dar începutul, dacă e făcut cu grijă și cu inimă, poate face diferența între un drum cu pași nesiguri și unul cu pași curioși.

Așadar, dragi părinți, nu vă grăbiți doar spre înscriere – grăbiți-vă să fiți prezenți, atenți, răbdători. Lumea școlii e mare, dar, dacă are lângă el un adult cald și sigur, copilul vostru o va putea cuceri.

prof. Maria Adriana Nichitean